Cămara cu bunătăți

Așa cum v-am mai povestit și altă dată, anul trecut pe vremea asta am luat decizia să înțeleg ce se întâmplă cu al meu corp și mai ales, care îi sunt nevoile. M-am înscris într-un club de nutriție și a fost cea mai tare experiență ever. Acolo am învățat de ce mă îngrășam, deși mâncam o singură dată pe zi, ce sunt caloriile goale și cum îmi afectau ele viața și mai ales, faptul că nu eram așa prietenă cu apa, deși mă lăudam că un litru de apă îmi face bine. Da, da! Debordam de informații de pe internet, diete peste diete și totuși nu înțelegeam ce se întâmplă cu al meu organism. Știam ideea de mic dejun, auzisem de plan de mese, aveam în familie un membru foarte pasionat de toate aceste lucruri, însă respingeam ideea ca altcineva să dețină mai multe informații decât mine și mai ales, informații corecte.

Însă, în viața fiecăruia vine un moment când te lovești cu capul de pragul de sus și îl vezi pe cel de jos și uite așa a început transformarea mea. Dacă înainte mă duceam la cumpărături ca o floricică, acum am în minte sau chiar pe telefon o listă foarte clară cu ce am nevoie și am învățat ce să evit și mai ales, strategiile pe care le au supermarketurile legat de aranjarea produselor.

Tot la clubul de nutriție am învățat ce sunt macro și micro nutrienții și am înțeles că am nevoie de proteine la fiecare masă, pentru că ele mă ajută să îmi construiesc corpul mult visat. Dar dacă în primele ședințe credeam că proteinele sunt doar cele de origine animală, am fost foarte surprinsă că există proteine de origine vegetală. Ha! Ha! parcă și acum îmi vine să râd când îmi văd fața pe care am făcut-o când la o oră de nutriție am aflat toate astea. Dar, pentru că eu v-am mai povestit vouă despre experiența mea cu acest club de nutriție și mai ales cât de benefic a fost pentru mine să fac această schimbare, astăzi mă gândeam să vin către voi cu o listă cu 10 alimente care nu ar trebui să ne lipsească din cămară, mai ales acum când  toata lumea nu face altceva decât să cumpere făină și ulei, deși probabil nu știu că acea făină este atât de rafinată încât doar te va umfla în burtă și nu-ți va oferi nimic hrănitor, iar uleiul va avea grijă de inima ta.

Pentru că  agitația vieții a fost pusă pe pauză, mă gândesc că nu ar fi rău să îți faci un plan de mese, cât de cât echilibrat (ce-i drept nu poți face asta singur), dar să nu mai sari peste micul dejun și cina să nu mai fie singura masă a zilei. Și eu lucram destul de mult și nu prea mă interesa ce mănânc, dar în ultimul an am învățat că dacă am grijă ce am în frigider și în cămară, nu am cum să mai fac greșeli. Și nivelul de energie crește și sunt mult mai productivă atunci când mănânc ce trebuie.

banner_driedfruits_300x600

Așadar, iată ce am eu întotdeauna în cămară:

  • din categoria proteinelor vegetale, întotdeauna am cel puțin o conservă de fasole neagră  , pe care o folosesc cel mai des la prepararea salatelor, mai ales acum că suntem în postul Paștelui. Fasole neagra conserva BIO-600x600 Însă nu-mi lipsește nici mazărea, pentru că noi două avem o relație specială.
  • granulele de soia, pe care recunosc nu le mănânc atât de des, dar proteina din soia este o proteină vegetală obținută din boabele de soia, care fac parte din categoria legumelor. Reprezintă o sursă proteică foarte bună atât pentru vegetarieni, cât și pentru vegani, dar și pentru cei care evită lactatele. Nu conține colesterol și este foarte slabă în grăsimi saturate.
  • făină integrală sau făină de migdale. De cele mai multe ori îmi place să-mi prepar gustările în casă sau chiar și pâinea, și faina de migdale este cea care reduce riscul de infarct, protejează creierul și stimulează imunitatea. Plus de-asta, conținutul de fibre este mai mare și favorizează digestia. Faina de migdale 250 g 3-600x600Pe viitor o să vă și povestesc ce fac eu cu această făină, poate vă vin și vouă idei și o veți folosi.
  • Că tot suntem la categoria ronțăieli, una dintre gustările mele preferate o reprezintă migdalele. Ce-i drept, trebuie avut grijă cu ele că au destul de multe calorii, dar un plan de mese echilibrat te poate învăța cum să le introduci în alimentație și să le mănânci cu moderație.
  • Uleiul de cocos, pentru că poate fi folosi la temperaturi înalte, nemodificându-și compoziția. Conține grăsimi sănătoase, care îmbunătățesc sănătatea inimii, ajută tiroida și accelerează metabolismul. Uneori folosesc și ulei de măsline, dar uneori înlocuiesc de tot uleiul cu un avocado, ca și grăsime sănătoasă. Este și el nelipsit din cămară.
  • Orezul este și el nelipsit, dar cel integral, desigur.
  • Dacă tot suntem la categoria carbohidrați și eu am în cămară paste integrale. Cel mai mult îmi plac cele în formă de fundiță și întotdeauna am grijă să nu depășesc cantitatea de carbohidrați recomandată din planul meu de mese.
  • Între timp mi-am mai adus aminte de o proteină care-mi place mie mult: năutul. Este și el nelipsit de la mine din cămară, pentru că îmi plac mai mult proteinele vegetale decât cele animale și chiar am o rețetă delicioasă de humus pe care o prepar.

 

Și lista poate continua. Nelipsitele legume își fac și ele loc pe rafturile cămării mele, dar și carnea pe care o consum mai rar, ce-i drept. Dacă înainte eram mare fan proteine animale, acum nu ma mai dau așa în vânt după ele.

Întotdeauna este important să avem în cămară proteine și legume, să evităm zahărul și să nu depășim numarul carbohidraților, dacă vrem să avem un stil de viață sănătos.

Ție ce nu-ți lipsește din cămară?

 

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2020

 

Povestea unei mașini curajoase

Hello și bună dimineața!

Am avut cel mai năstrușnic vis cu putință. Chiar dacă am adormit destul de devreme, undeva pe la ora 23.00, de obicei nu mai am timp si de vise, dacă sunt obosită. Însă, azi noapte am reușit să mă plimb destul de mult, prin această minunată Românie și, ce credeți, eram chiar eu propria mea mașină. Da, sună ciudat, dar chiar m-am bucurat de asemenea experiență. Îmi place să cred că visele sunt amintiri din altă viață. Dar să vă povestesc:

Am deschis ochii și nu-mi venea a crede. Ceva ciudat se întâmpla cu mine și parcă nu mai vedeam lucrurile la fel ca în fiecare zi. Am încercat să mai clipesc de câteva ori să îmi dau seama dacă visez sau nu, însă tot acolo mă trezeam. Mă simțeam foarte ciudat, parcă nu îmi mai simțeam fața și corpul și ceva se întamplase cu mine. Eram pe stradă, în drum spre Brașov și treceau mașinile pe lângă mine și mă salutau. Da, mașinile, nu oamenii din mașini. Am început să intru în panică, să mă simt un pic paranoia, și îmi venea să urlu că nu înțelegeam ce se întâmplă. Am stat așa tristă vreo 5 minute până a venit prietena mea Lizzy și mi-a spus: hai, iubito, mai avem ceva drum de parcurs, am nevoie de tine să mă duci la Brașov fără prea multe incidente. Am început să tușesc și ea era și mai speriată ca mine, pentru că tremuram din toate încheieturile. Atunci o aud:

–  Mașinuța mea dragă și scumpă, hai, te rog, nu te strica acum în pustiul ăsta, ca nu știu ce m-aș face fără tine. Te rog, fii bună și pornește și hai să mergem mai departe. Promit să te duc la doctor când ne întoarcem, dar până atunci trebuie să ajungem de urgență la Brașov, la conferința aia stupidă.

Eram efectiv șocată și cuvintele îmi dispăruse din creier, asta dacă aveam unul și atunci m-am uitat în jur și nu îmi dădeam seama cu cine vorbește. Au fost câteva fracțiuni de secundă în care flash-uri cu amintiri mi-au apărut în minte și am înțeles că mă transformasem într-o mașină. Îmi venea să o iau la fugă, dar unde să te duci? Lizzy arăta și ea ciudat, nu o mai văzusem niciodată atât de supărată și nu înțelegeam unde merge. De dragul ei, pentru că îmi este ca o soră, am decis să trag aer în piept, dacă pot spune așa, și să mă conformez situației. Oi vedea eu ce voi face. 

La a doua cheie, motorul a pornit și eu am fost pregătită de călătorie. Mă simțeam un pic bătrână, deși am doar 29 de ani, am aflat ulterior că eram un Fox negru, echipată cu tot ce se poate, inclusiv cârlig de remorcare Volkswagen.

Să vă spun cât de mult m-a ajutat acest cârlig când am fost plecate la mare? Nu vreți să știți câte bagaje au fetele de cărat de obicei și a fost nevoie de o remorcă pentru ca celor 4 prietene să nu le lipsească nimic din vacanța lor. Oare cine s-a chinuit cu acele bagaje?

Deși aveam doar 15 ani, se pare că împreună cu Lizzy am făcut multe călătorii prin România. În timp ce mergeam spre Brașov, amintirile au început să-mi revină și mi-am adus aminte de prima noastră călătorie la București, când tremuram un pic de emoție, că stăpâna mea era începătoare. Dar s-a descurcat de minune și am ajuns apoi și la mare, la Sinaia, la Sibiu și chiar prin Moldova. 

Mă simțeam atât de liberă, alergam fără să-mi fie frică de nimic și deși mai aveam nevoie de doctor din când în când, eram fericită. 

Și m-am trezit, fără să îmi dau seama dacă am ajuns la destinație sau nu, însă tot ce mi-a rămas în minte este faptul că aveam cele mai drăguțe covorașe auto VW și mă protejau ori de câte ori afară ploua sau ningea, pentru a mă menține tot timpul curată și … miroseam așa de bine …off

dezmembrez-volkswagen-fox-2007-450d6534d94a83e58f-0-0-0-0-0

A fost un vis foarte ciudat, dar m-a făcut să-mi iubesc și mai mult mașina, pentru că deși nu este ea cea mai scumpă și cea mai de fiță mașină, este a mea și avem o relație specială. Și când m-am trezit din șoc, am realizat că nu este atât de rău să fii mașină. Dar nu puteam să fiu și eu un Audi sau un BMW, să văd și eu cum stau lucrurile?

Oare Lizuca mea, așa cum îmi alint eu Fox-ul, voia să-mi spună ceva prin acest vis?

 

Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2020

Salvează lumea de cadourile promoționale nașpa

Fiecare dintre noi are cel puțin un pix acasă primit în urma unei campanii promoționale, sau o umbrelă, sau o plasă, pe care nu prea le folosește, pentru că sunt banale și cum suntem noi învățați, luăm tot ce ni se dă, vedem mai târziu ce facem cu ele.

Dar pentru că am trecut din categoria omului care primește orice, în categoria antreprenorului care dorește să se promoveze cel mai bine și să atragă atenția cel mai mult asupra produselor pe care le vinde, am ales să mă documentez și pe platforma Upriserz a lui Lorand Soares Szasz am descoperit un interviu cu Nadia Vișan, Director de Dezvoltare Today Advertising. A fost prima mea interacțiune cu advertising-ul și atunci am înțeles cât de important este.

Ce reprezintă advertising-ul?

Totalitatea procedeelor prin care un mesaj (un produs, un serviciu, o idee etc.) este promovat către public; publicitate.

Astfel, este foarte important într-o lume a business-ului să fim originali, sau dacă nu se poate, măcar să folosim cele mai bune mijloace de promovare. Și pentru că una dintre strategiile de promovare este prin materiale promoționale, sunt de părere că inovația trebuie să își spună cuvântul.

Today Advertising aduce în România promoționale inovatoare care te ajută să creezi campanii de marketing memorabile și să obții aprecierea pe care ți-o dorești. Ei ne oferă soluții complete, prin creearea și personalizarea meterialelor promoționale în atelierul lor și livrarea soluțiilor personalizate pentru afacerea și brandul nostru.

Fie că ai nevoie de pixuri din lemn personalizate, asta pentru că te gândești să protejezi și mediul și mai renunți un pic la plastic, sau alegi orice alt produs din gama promoționalelor eco, pe site-ul lor găsești tot ce ai nevoie. Am ales pixurile pentru că marea majoritate a firmelor alege advertising-ul cu acest produs și am fost surprinsă în câte moduri poate fi prezentat un pix.

Și chiar dacă era tehnologiei poate ne-a adus alte instrumente la îndemână, îmi place să cred că fiecare dintre noi va avea nevoie de un pix, în orice moment. Tocmai de aceea avem un motiv în plus să salvăm lumea de cadouri promoționale nașpa.

De la pixuri personalizate, la textile, promoționale din argint, unelte și seturi, accesorii băuturi sau chiar promoționale pentru copii și jocuri, Today Advertising are o gamă largă de produse promoționale pe care le poți achiziționa printr-o simplă navigare pe site-ul lor. Ai de ales din peste 30 de categorii de produse.

În afară de aceste pixuri din lemn personalizate, mi-a mai atras atenția categoria tehnologie & accesorii personalizate. Vazusem deja pe pagina lor de instagram câteva produse și mi-am dat seama, fără a avea foarte multe cunoștințe legate de promovare, că trebuie să ne adaptăm la nevoile publicului.

Era tehnologiei este aici, dar pe lângă toate aceste produse, poți găsi la ei pe site lucruri la care nici nu te poți aștepta. De la pixuri cu semințe care pot fi plantate, până la agende cu foi din piatră, sau chiar USB-uri biometrice, care dezvăluie documentele conținute doar prin amprentare digitală.

Oare aceste produse vor avea un impact mai mare asupra populației, sau tot mai bine este advertising-ul clasic, plictisitor? Tu ce zici? Eu aleg să fiu #SuperErouToday.

 

 

Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2020 

Superblog în izolare

Hello și bună dimineața!

Se pare că izolarea vine și cu părți bune. În această perioadă eram angrenată în foarte multe treburi și nici nu-mi imaginam că voi avea timp să scriu pe blog, d-apoi să particip la Superblog. Nu este prima dată când mă înscriu, însă este prima dată când voi avea timp să scriu articole, să mă documentez și să ofer cele mai complexe informații.

participSB-200x200

Spring SuperBlog 2020 se va desfășura în perioada 1 martie – 22 aprilie a.c. şi invită bloggerii participanți să-şi demonstreze creativitatea, să câștige recunoaștere și premii exersându-și pasiunea pentru blogging. Pentru a participa, ai nevoie doar de un blog în limba română, creativitate și pofta de a scrie articole originale, pe teme propuse de sponsorii competiţiei. În SuperBlog ai ocazia sa te întreci cu tine și cu ceilalți, îți testezi abilitățile de blogger, cunoști branduri interesate de social media și colegi de blogosferă. Înscrie-te și tu în competiție și fă-ți cunoscute calitățile! Sponsorii SuperBlog abia așteaptă să-ți citească articolele!

Mereu am fost fascinată de competiții, mereu mi-a plăcut să scriu, dar niciodată nu am găsit timpul și cheful necesar. Pentru că după un job solicitant, tot ce-ți dorești când ajungi acasă este să te relaxezi, să faci o baie fierbinte și, de cele mai multe ori să dormi.

Așa că, anul acesta sper să ajung până la finalul competiției și să reușesc să mă organizez astfel încât să scriu mereu, nu doar în competiții.

Va pup!

Dimineți de duminică

 

Îmi place foarte mult weekendul, dar mai ales diminețile când mă mint că mă pot trezi mai târziu, dar ceasul meu biologic mă trezeste tot la ora la care știe el. Dar cel mai mult îmi place că pot să-mi încep zilele de weekend cum am chef. Dimineața asta, după ce am mâncat micul dejun, pentru că țin foarte mult să nu sar peste principala masă a zilei, am dat drumul la laptop. Deși asta fac în restul zilelor, astăzi nu am deschis programele pt job, ci youtube-ul. Aveam chef să ascult ceva…mai altfel. Și am găsti-o pe Delia. De atunci o ascult pe repeat. Da, sunt genul ăla care atunci când găsește o piesă bună, o ascultă până se plâng vecinii de ea.

Dacă alteori diminețile de weekend le petrec la cafea, cu o carte bună lângă, astăzi m-am trezit plină de viață și dornică de muzică.

Piesa asta deja am pus-o în playlist și o voi asculta mai ales la volan. Dacă mă vedeți prin trafic zbenguindu-mă în mașină (da, îmi place foarte mult să fac asta, să cânt și să-mi manifest starea de bine chiar și la volan), e posibil ca în următoarele zile asta să fie piesa care să mă însoțească.

Și pentru că este doar duminică azi și mâine nici nu urmează să fie o altă zi de luni, am de gând să fac ceva și pentru dezvoltarea mea personală. Ți-am zis de platforma Uprizers până acum? Dacă nu am făcut-o îți zic acum, dacă mă repet este pentru că îmi petrec destul de mult timp pe această platformă și pentru că sunt fascinată de cât de mult m-au ajutat pe mine cursurile pe care le  regăsești acolo.  O să am grijă să fie un articol complet despre această platformă, însă nu azi, pentru că azi este weekend. Deci după micul dejun, îmi iau cana de cafea și aterizez lângă laptop, mă uit puțin să vă ce noutăți mai sunt, ascult muzică și astăzi vreau doar să aud povești de succes ale unor femei minunate din România. Am nevoie de inspirație.

Voi cum vă petreceți acest weekend?

 

Don’t you ever lie to me

Mi se intampla tot mai des sa ma lovesc de oameni care aleg sa spuna adevarul atunci cand nu este cazul. Daca pana acum am fost omul care spunea tuturor cat este de important sa fii sincer, desi in continuare sustin acest lucru, sunt de parere ca uneori ce nu stii nu te poate afecta. Mi se tot intampla sa fiu pusa in situatii in care oamenii strica tot pentru un amarat de adevar care ar putea fi evitat si atunci cand chiar e nevoie sa l spuna, nu o fac. Asta chiar ma face sa mi pun niste intrebari: cand este bine sa fii sincer si cand este bine sa eviti adevarul?

Lecții pentru 2020

Articolul următor a fost început înainte de Crăciun și uitat în standby, însă deși la început mă gândeam să-i modific începutul, nu o voi face. Enjoy!

f5ea0870aafdc9bb9b6de9e47d2f6686.jpg

Hello again! Mai sunt 9 zile până la Crăciun și foarte puține zile din acest an. Chiar dacă zilele parcă au zburat, consider că este necesar să fim recunoscători pentru tot ce ne-a adus 2019, chiar dacă poate a fost un an plin de lecții și nu plin de reușite. Tind să cred că vor fi ani plini de reușite, însă uneori mai avem și lecții de învățat. Zilele trecute mă uitam la un webinar pentru planificarea anului 2020 și am găsit o chestie foarte simpatică acolo: o listă cu 20 de lecții pentru anul ce vine. Nu am făcut niciodată o asemenea listă, mereu eram preocupată să fac una cu lucrurile care m-au dezamăgit, să mă pot văita în voie. Însă anul acesta vreau să fie diferit pentru că și eu sunt diferită.

Nu o să trec aici toată lista, pentru că încă nu este completă, însă vă recomand și vouă să o alcătuiți până la sfârșitul anului și să constientizați tot ce v-a adus bun 2019.

Pentru început îi sunt recunoscătoare mamei mele pentru că m-a susținut de fiecare dată și chiar dacă uneori simțeam că nu o face pentru că nu avea soluții la problemele mele, deși eu trebuia să le am, îi mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru mine. Și îmi doresc ca în 2020 să mă susțină la fel de mult, însă de data asta vreau să o susțin eu pe ea, pentru că uneori și părinții au nevoie de susținerea copiilor.

Un alt lucru pentru care sunt recunoscătoare ar fi oamenii care au trecut prin viața mea, deși pe moment mi-au adus durere și m-au făcut să văd cât de naivă sunt. Le sunt recunoscătoare pentru fiecare lecție pe care mi-au adus-o, pentru fiecare conștientizare pe care am avut-o alături de ei și mai ales, pentru că am învățat să mă pun pe mine pe primul plan.

Recunoscătoare sunt și pentru cele câteva reușite de care am avut parte, pentru că am înțeles cât este de important să fac ce-mi place și să nu mă mulțumesc cu un job doar pentru că unii oameni m-au făcut să cred că merit mai puțin. A fost un an al încercărilor, un an al conștientizărilor și de ce nu. un an al alegerilor.

Sunt recunoscătoare pentru că am putut să citesc în anul ăsta, poate nu atât de multe cărți cum mi-am propus, însă în alți ani nu reușeam să citesc cu lunile.

Apreciez foarte mult că am reușit să mă dezvolt, să urmez cursuri pentru dezvoltarea mea personală și că am înțeles principiile unei vieți organizate și mai ales, am înțeles ce înseamnă succesul pentru mine.

Sunt recunoscătoare pentru că sunt printre norocoșii care au deja o casă, nu sunt nevoită să fac un credit pentru toata viața, care să mă oblige să am un job bine plătit, dar poate nu tocmai potrivit pentru mine. Chiar dacă poate mulți dintre cei care mă cunosc nu înțeleg cum de mai stau eu în acest oraș, află că aici mă simt liniștită și fericită și sunt recunoscătoare că am ales să mă mulțumesc cu mai puțin, dar să fiu fericită. Pentru că orășelul acesta are tot ce-mi trebuie, chiar dacă cei mai mulți mă sfătuiesc să mă întorc în agitația din București. Dar despre asta o să discutăm altă dată.

Și să nu uit, sunt recunoscătoare pentru oamenii minunați pe care-i am lângă mine, prieteni de peste 10 ani care au fost sprijin de fiecare dată pentru mine și le mulțumesc că încă mă suportă. Hi hi hi!

Și probabil sunt multe alte lucruri care-mi scapă în acest moment, însă sunt recunoscătoare pentru tot, pentru lacrimi și râsete, pentru dureri și zâmbete, pentru iubire și dezamăgire, pentru ajutor și neajutor, pentru toate momentele în care am fost dată la o parte și pentru tot ce m-a făcut cine sunt astăzi.

Tu pentru ce ești recunoscător?

Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău

Hello și bună dimineața!

Pentru că de Crăciun am primit această minunată carte în dar, am zis să fie ea cea care-mi deschide 2020 al cititului. La prima vedere, autorul bestsellerului internațional Un bărbat pe nume Ove, Fredrick Backman are un talent deosebit în a crea povești incredibile. Pot să vă spun doar că deși cartea are peste 450 de pagini, iar pe la jumătatea ei am vrut să o abandonez pentru că deja întârziam cu planul meu pentru cărți citite în 2020, regretam dacă faceam acest lucru. Pentru că acțiunea cu adevărat importantă începe după primele 200 de pagini.

bunica-mi-a-zis-sa-ti-spun-ca-i-pare-rau-produs_imagine

Revenind la subiectul cărții, Fredrick ne poartă prin gândurile unei nepoate de aproape 8 ani, care a avut alături cea mai interesantă bunică. Citind aventurile lor, mi-au venit în minte multe episoade din copilăria mea și chiar mi-ar fi plăcut să am o bunică lângă mine, alături de care să poposesc în Tărâmul-Aproape-Treaz.

Cartea este scrisă din perspectiva nepoatei Elsa, care îți petrece cei mai interesanți ani alături de bunica ei, o bunică mai modernă pot să zic, care este fost medic și locuiesc împreună în același bloc. Elsa locuiește cu mama ei și soțul acesteia, George, însă toate personajele din carte se pare că locuiesc pe aceeași scară. Elsa este un copil care-și iubește foarte mult bunica, pentru că a creat un tărâm special pentru ea și o ajută de fiecare dată când are nevoie. Elsa este un copil foarte inteligent și mai special, încât are câteva probleme cu copiii de la școală. Lucrul acesta este destul de frecvent și în realitate, bulling-ul fiind prezent și în școlile noastre.

Prin rândurile din Harry Potter și prin Wikipedia, Elsa ajunge să înțeleagă realitatea dură cu care se confruntă aproape orice nepot: bunica este bolnavă și urmează să părăsească această lume, însă adevărata aventură abia acum începe. Povestea continuă cu câteva scrisori prin care bunica își cere iertare tuturor, dar nu înainte de a crea o poveste pentru Elsa în jurul acestui lucru. Bunica a fost mereu misterioasă și a avut multe secrete pe care le vei descoperi și tu până la finalul cărții. Ce este interesant, că deși pare o carte scrisă pentru copii, este o carte perfectă și pentru adulți. De multe ori, părinții sunt atât de ocupați încât nu mai au timp să le creeze o lume de poveste copiilor și cei mai mulți sfârșesc prin a-și petrece timpul în fața televizorului sau pe telefoane.

Ar fi multe lucruri de spus despre acțiunea acestei cărți, însă mă feresc să vă dezvălui misterul. Pot doar să vă spun că m-am grăbit să îi dau 3 steluțe pe Goodreads, însă le merită pe toate 5.

La cei 29 de ani ai mei pot spune că aș mai citi oricând cu drag această carte, pentru că mi-a adus bucurie, zâmbete și mi-a adus aminte de copilărie. Scrisă cu umor, poate fi o mică escapadă din realitate.

Spor la citit!

Just like Phoenix

Te-ai întrebat vreodată de ce iubim de mai multe ori în viață?

Te-ai întrebat de ce uneori ești tu cel care iubește și alteori cel care este iubit si de ce doar o dată contează cu adevarat să vă iubiți reciproc?

Eu mă întreb des lucrurile astea pentru că mi s-a întâmplat să iubesc de mai multe ori în viață și uneori am fost iubită mai mult decât am iubit, iar alteori omul de lângă mine a avut mai multă nevoie să fie iubit decât mine. Pentru că da, despre asta cred eu că este vorba. Uneori iubim oameni nepotriviți, pentru că și ei au nevoie să se simtă iubiți, să fie înconjurați de tot ce are de oferit frumos dragostea, să înțeleagă că viața fără iubire este chin, că dragostea este de fapt tot ce avem nevoie. Oamenii care nu știu să iubească trebuiesc învățați și pentru asta sunt relațiile de reciprocitate. Doar că uneori este nevoie să iubim de mai multe ori până ajungem să iubim cu maturitate, încât iubirea să ne completeze viața și să ne dea libertatea să o construim așa cum visam.

De cele mai multe ori poate nu simțim că este corect ce se întâmplă, cum să iubesc eu pe cineva care mă iubește mai puțin? Sună aiurea, știu, dar oamenii care pot iubi sunt cu adevarat norocoși. Pentru că tocmai despre asta este vorba: oamenii cu sufletul cald iubesc tot ce-i înconjoară, iubesc pentru că nu știu să trăiască altfel. Și iubirea este cea care-i face să fie așa frumoși.

Când eram copil visam să îmi întâlnesc marea dragoste încă de când am început să simt primii fiori ai dragostei și îmi imaginam că voi avea o viață lungă și fericită și plină de iubire. Însă, acum la câțiva ani distanță, îi sunt recunoscătoare primului om care m-a făcut să simt primii fiori ai dragostei și mai ales, îi sunt recunoscătoare pentru tot ce m-a învățat și că astăzi nu este lângă mine. A fost menirea lui să mă învețe tot ce știa despre dragoste și să mă inițieze pe acest drum plin de peripeții, pe care încă mai pășesc. Apoi lucrurile și-au continuat drumul firesc și am avut ocazia să iubesc oameni frumoși, oameni care m-au iubit și m-au făcut să cred că merit să fiu iubită, dar mai mult ca oricând m-au făcut să înțeleg cât este de important să poți dărui iubirea asta.

Și, nu vreau să intru în detalii acum, dar fiecare om care a făcut parte din viața mea a lăsat o urmă pe sufletul meu și m-a făcut cine sunt astăzi. Și chiar dacă uneori am iubit mai mult decât am fost iubită, astăzi sunt recunoscătoare pentru tot.

Cred că cel mai cumplit sentiment din lumea asta nu este să iubești și să nu fii iubit, ci să nu poți să simți nimic.

Așa că, where are you my true love?

8f808615bd43dfd0cd7bde18c855200d