The Old Christmas

240_F_171184503_Z2Rs4SG0WyFXU3JVY5kOB0UE7tfzE6Xe

Presiunea Craciunului o simțim cu toții. Fie ca mergem prin magazine și găsim aglomerat peste tot (oare de câte chestii au nevoie oamenii pentru doar câteva zile de poveste?), fie că ne uităm în calendar. Sau dacă lucrezi în vânzări e și mai și. Dar în suflet oare cum  simțim această sărbătoare? Oare câți dintre noi ne gândim și la cei care nu au o familie alături de care să petreacă această sărbătoare? Oare câți dintre noi ne uităm la bătrânii din jurul nostru care își calculează și ultimul bănuț pentru a avea cele necesare de Crăciun? Probabil prea puțini. Suntem cu toții ocupați să ne gândim ce cadouri să cumpărăm celor dragi, să alegem cele mai fancy restaurante unde să petrecem seara de Crăciun, cele mai cool ținute și să cheltuim banii fără să ne uităm la ei. Mi-ar plăcea să fie ceva diferit anul acesta. Există posibilitatea să fiu și eu singură de acest Crăciun, însă nu mă mai simt așa de a nimănui cum mă simțeam în alți ani. Din fericire, am o familie care chiar dacă nu este lângă mine fizic, îmi oferă confortabilul gând că nu sunt singură.

Anul ăsta nici măcar brad nu am, pentru că nu avea sens să-l fac. Oricum majoritatea timpului nu sunt acasă pentru că lucrez, dar și pentru că nu mai sunt acasă la mine nu pot lua singură decizii de orice fel. Nu mă mai deranjează nimic de la o vreme. Presiunea Crăciunului o simt și dacă nu simt că e Crăciunul, sau orice altă sărbătoare, pentru că așa suntem noi românii învățați. Mi-ar plăcea să reușim să facem ceva cu banuții pe care îi cheltuim aiurea la fiecare sărbătoare. Oamenii în vârstă, de exemplu, ar avea mai multa nevoie de ei pentru a-și cumpăra alimente, nu rochii și pantofi pentru seara de Crăciun. Mi-ar plăcea să pot să fac mai multe pentru ei. Să-i văd cum se bucură că oamenii nu i-au uitat, că nu e nevoie să se mai chinuie o perioadă, că suntem acolo pentru ei, indiferent daca sunt parte din familie sau nu.

Pentru mine ăla ar fi cel mai reușit Crăciun…

9caed3a61558146f69c87f7849942458

Advertisements

Bucharest, the one and only

M-am mutat în București după lungi discuții cu sufletul meu. Sunt aici deja de o lună și jumătate și nu m-aș întoarce acasă. Am simțit că mă sufoc în orașul meu de provincie și am simțit nevoia să fug. De ce am ales București? Pentru că este o dorință a mea mai veche, mai exact de pe vremea liceului, când îmi doream să fac facultatea aici. Lucru care nu s-a întâmplat, datorită unor circumstanțe nefericite. Așa că, după lungi discuții cu mine, am ajuns aici. Ce-i drept, discuții de 10 ani distanță.

Am ajuns aici deși nu știam ce mă așteaptă. Acasă mi-am lăsat câțiva prieteni și un câine, de care mi-e dor. Aici am venit doar cu o valiză și un gram de speranță că voi găsi ceea ce caut. Am întâlnit oameni minunați, care m-au ajutat și încă mă ajută, deși nu mai păstrasem legătura cu nimeni de pe vremea liceului. Oamenilor ăstora le sunt recunoscătoare și le mulțumesc înzecit. E mare lucru să ai pe cineva lângă tine când faci astfel de schimbări. Multumesc, oameni buni!

Here i am, Bucharest! Show me what you have for me!

M-am rugat la Dumnezu înainte să plec de la Pucioasa mea, ca asta să fie o decizie definitivă și să mă ajute să nu mă întorc cu coada între picioare. Și El m-a ajutat, pentru că deși au fost clipe în care am încetat să cred că îmi e alături, El era acolo și mă lăsa să îmi găsesc calea cea bună, pentru că știa că o voi face. E mult mai ușor de străbătut orice obstacol când îl ai pe Dumnezeu în suflet. Nu sunt eu cea mai mare credincioasă, dar gândul că nu sunt singură, ci sunt copilul Lui, mi-a făcut multe zile urâte mai frumoase.

De când sunt aici, deși nu a trecut atât de mult timp, mi s-au întâmplat o grămadă de chestii. Am întâlnit oameni care nu știau nimic despre mine și s-au decis să-mi dea o șansă, în ciuda tuturor lucrurilor urâte care au fost spuse la adresa mea. Și le mulțumesc!

Poate părea ciudat, însă am de gând să profit din plin de această șansă. În ciuda super aglomerației și a evenimentelor nefericite care au loc aici, orașul ăsta are multe de oferit. Contează mult ceea ce cauți, ce așteptări ai și ce ești dispus să oferi.

Așa că, cine mă scoate la o cafea?

Amintiri dintr-o viață anterioară a blogului meu

Știi la ce mă gândeam azi? Că mie mi-e dor de blog-ul meu, ca eu aici mă regăseam de fiecare dată, că scrisul ma făcea să mă simt mai bine. Azi mă gândeam care au fost motivele pentru care nu am mai scris. Dacă te uiți la mine pe blog, găsești des astfel de articole, în care îmi caut scuze. Ba am avut un laptop încet tare, ba lucram intens la Vodafone și când ajungeam acasă singura poveste pe care o scriam era în visele mele, dacă mai visam ceva.

Nici nu știu cine îmi citește postările, dacă mă întrebi. La mine totul a fost pe silent, în toți anii ăștia. Pentru că au trecut câțiva de când visam eu ca o naivă ce sunt, că blog-ul meu o să vindece suflete.

Ha Ha!

Ce mi-a plăcut întotdeauna a fost că aici am putut să scriu despre orice mi-a trecut prin minte. Uneori mă gândeam că sigur va fi cineva deranjat de ce fac eu aici, și îmi era teamă să îmi public gândurile. Sau o făceam și așteptam repercusiunile, care nu veneau. Apoi am început să cred că nu mă citește nimeni și râdeam singură de articolele mai vechi pe care le găseam pe aici. Hai că nu e chiar cel mai nașpa blog din lume, și chiar dacă ar fi, e al meu.

Când m-am apucat de blogging, ca să vorbesc și eu în termenii care se cuvin, probabil treceam printr-o perioadă nasoală. Pentru că eu doar atunci scriu. Asta nu înseamnă că în ultimii doi ani mi-a mers așa de bine încât nu am scris decât de câteva ori. Și, revenind la perioada nasoală, speram să mai găsesc pe cineva în aceeași situație, oameni care mă înțeleg și care îmi împărtășesc povestea. Nici nu mai știu exact ce era în capul meu, dar azi știu un lucru: dacă mi-am dorit să fac asta, asta o să fac. Până la urmă nu degeaba m-am uitat la atâtea filme, încât să-mi doresc și eu să scriu în fiecare seara când vin de la muncă, să mă pun în locul oamenilor pe care-i întâlnesc și să vă povestesc și vouă de ei :)))). Eu v-am zis că sunt naivă și printre altele și o mare visătoare.

Așa că o să ne revedem mai des și o să vă povestesc și vouă ce e de povestit.

Va pup!

 

Zece

Nici nu stiu cand au trecut acești 10 ani. Eram doar un copil, adolescenta din mine visa la nemurire si la cai verzi pe pereți. Nu mi am imaginat o clipa ca ce va urma va fi un coșmar. Tu, tati, imi lipsești si azi chiar daca au trecut 10 ani de cand nu mai esti langa mine. Uneori ma simt a nimanui, alteori ma uit in oglinda si parca te simt langa mine. E greu, e foarte greu, dar mergem înainte. Te am cautat mereu in oamenii de langa mine, dar am sfârșit doar prin a fi dezamagita. Tu ai fost singurul om care m a iubit cu adevărat. Mi e dor de eclerele noastre, de plimbările pe care le făceam împreuna, pana si de momentele in care ma certai. Mi e dor de tine. Te port in suflet, te iau cu mine peste tot. Doar asa nu ma mai simt singura. Pentru ca stiu ca tu ai grija de mine de acolo de sus, deși uneori inchid ochii si imi imaginez ca vii langa mine si ma iei in brate. Mai ales atunci cand plâng, pentru ca mi e sufletul trist, pentru ca ma simt pierdută…

N am sa uit niciodată ziua asta, 21 Noiembrie, ziua in care viața mea s a schimbat complet.

Mi e dor de tine, tati…

Visele nu dorm niciodată

Am reușit și eu să mai citesc ceva și nu orice. Recunosc, a fost o încântare să intru în posesia cărții Natașei Alina Culea, deoarece știți cu toții că este autorul meu preferat. Dacă anul trecut m-am trezit că sunt fericita posesoare a două exemplare din penultimul ei roman, anul acesta mi-am luat o marjă de eroare și am întrebat-o dacă primesc romanul din partea ei. Pentru că Natașa mereu a fost o drăguță și mi-a trimis ea cărțile pe care le-a scris, gratuit și cu autograf, am zis ca măcar anul acesta să fiu eu cea drăguță și să las pe altcineva să se bucure de exemplarul gratuit. Sunt poate oameni pe lumea asta care nu-și permit să cumpere o pâine, d-apoi o carte.

IMG_3660

Revenind, vă spun că am citit cartea în câteva zile, deși ea se citește destul de repede. Natașa are un stil ușor de citit, dar care îți intră la suflet. Romanul m-a intrigat încă de la primele pagini. Citeam, citeam și așteptam să se întâmple ceva cu acțiunea, pentru că nu puteam crede că s-a schimbat ceva cu stilul autoarei. Cum se spune, cu răbdarea trecem marea, am trecut și eu printre pagini și am descoperit-o pe Natașa așa cum o știam. Alături de Lea, Thiery și Mark am înfruntat gândurile furtunii de zăpadă, m-am regăsit în multe dintre paginile acestei cărți și am înțeles că nimic nu este ceea ce pare a fi, că în interiorul fiecăruia se duce o luptă.

Romanul este structurat în două capitole: Legămintele macilor și Arca celor 11 nopți. Dacă primul capitol surprinde prin minuțioasa analiză interioară, în cel de-al doilea capitol realitatea se întrepătrunde cu fantezia ca în dansul celor șapte voaluri, iar cititorul pășește fascinat în camera oglinzilor. Nimic nu mai este ceea ce pare a fi. Și nimeni.

Spor la citit!

Fac ce vreau pentru ca pot

Hello! Azi am ajuns destul de tarziu de la munca si deși a fost o zi destul de aglomerata am gasit puterea sa rad in hohote asa degeaba. Dupa ce mi am facut tabieturile, am aterizat pe Facebook, Like all of us. Dau de postarea Dianei, o prietena bloggeriță căreia ii comentate un sau o neica nimeni. Ghici ce, o sfătuia sa se lase de scris, cu artificiile de rigoare. Hai sa fim serioși! Nu va place ce scriem noi pe paginile NOASTRE?? Go Away! Esti liber sa nu citești, nu ne intereseaza haterii, nu ne intereseaza daca nu ai loc de fundurile noastre, nu ne intereseaza nimic. Si eu scriu aici cu gândul ca ii face plăcere cuiva sa ma descopere, pentru ca aici ma simt cel mai bine si pentru ca asa vreau eu. Ar fi culmea ca de maine sa nu mai am loc de hateri, sa ma trezesc intr o puzderie de comentarii negativiste si sa ma las de scris. Ete na, ca asa vreți voi! Ete da, ca asa vreau eu, o sa scriu ce vreau, cand vreau si pentru ca vreau si cui nu ii convine e liber sa dea NexT si sa facă ce vrea.

Nu i asa, Diana?

Let me …

A adormit zâmbind in brațele lui. Dupa mult timp se simțea in sfârșit in siguranța. Doar mai tresarea din cand in cand pentru ca nu i venea a crede ca el e acolo.

Visase de mult la zilele astea frumoase. Toate lacrimile si toate zilele înnorate s au risipit cand el a decis ca o vrea din nou pe ea. Dar oare cât va tine?

Sunt cei mai frumoși împreuna, chiar daca soarta este împotriva lor. Daca se nășteau in alta parte, sau daca se cunoșteau in alta viața, acum poate erau Fericiți impreuna. Dar nu, lucrurile stau altfel. Totul e împotriva lor, dar ei tot ajung împreuna..

Desi, in fiecare dimineata își iau rămas bun unul de la celalalt si trăiesc cu teama ca seara nu se vor mai revedea.

Cărți in loc de flori

Hello! E Septembrie, tocmai am intrat in anotimpul sufletului meu. Începe școala, parca si acum resimt primele zile de școala, parca vântul bate la fel ca in ziua in care am intrat prima oară pe porțile școlii. Dar daca va spun de ce tin minte prima zi, o sa râdeți si voi un pic cu mine. Părinții mei erau foarte Ocupați cu gospodăria si pentru ca între mine si fratele meu erau doar 4 ani diferenta, cand el a terminat clasa a 4a mama a discutat cu Dna învățătoare ca din toamna va începe si minunea școala…minune sau nu, Iete ca de mine a uitat toată lumea si in prima zi de școala am trecut nestrigata pe sub florile ridicate ale celor de clasa a 8a. Da, asa erau primiți boboceii, cu alai, cu zâmbete si flori. Eu,ciuciu. Nu i bai, mi a trecut dezamagirea, au trecut 20 de ani de atunci, însă rămâne amintirea care mereu ma va face sa zambesc.

Revenind la oile noastre, pentru ca e plin pe rețelele de socializare de chestii legate de începerea școlii, am descoperit un lucru super tare. La mine in oras exista o școala care le sugerează copiilor sa cumpere cărți pentru biblioteca școlii, in loc de clasicele flori care mor la fiecare inceput de an,cu miile. Nu i asa ca e tare?

De ce nu am face cu toții asa macar la inceput de an?

Bravo lor!

P.S: am furat poza de pe pagina asociației de părinții. Ii rog sa ma scuze, N am avut intenții rele.

Let’s go to SuperBlog

Hello, again!

A trecut și ziua mea și pe această cale vreau să mulțumesc tuturor pentru minunatele urări, celor care s-au gândit să mă surprindă cu cele mai frumoase cadouri le mulțumesc de două ori, iar celor care s-au îngrășat pentru că au mâncat din minunatul meu tort, le multumesc de trei ori. Ce, numai eu să mă îngraș? :p

Acum, revenind la lucruri mai serioase, vreau să mă provoc singură să particip la SuperBlog. Am mai avut o tentativă, însă nici n-am ajuns să scriu mai mult de articolul de participare. Wtf is wrong with me??

banner-home-superblog_1504269617

Începe cea de-a 15 ediție a SuperBlog-ului și eu particip. Tot ce trebuie să fac este sa-mi folosesc mintea în scopuri productive și să îmi las imaginația să curgă. Pentru cei care nu știu ce este SuperBlog vă spun eu. Este cea mai longevivă competiție românească de blogging și este deschisă tuturor bloggerilor din România, indiferent de traficul blogului și de tematica abordată. Iată despre ce este vorba :

De-a lungul anilor, am descoperit, prin intermediul competiției noastre, sute de bloggeri valoroși, care au demonstrat că talentul nu ține seama de profesie, vârstă, sex, condiții sociale. Împreună, am creat o comunitate numeroasă pasionată de blogging, unde se cunosc și schimbă opinii autori de bloguri și specialiști în comunicare online dornici să ia pulsul blogosferei, să descopere și să susțină noi talente. Te invităm să ni te alături! 🙂

SuperBlog 2017 se va desfășura în perioada 26 septembrie – 1 decembrie 2017 şi invită bloggerii participanți să-şi demonstreze creativitatea, să câștige recunoaștere și premii exersându-și pasiunea pentru blogging. Pentru a participa, ai nevoie doar de un blog în limba română, creativitate și pofta de a scrie articole originale, pe teme propuse de sponsorii competiţiei. În SuperBlog ai ocazia sa te întreci cu tine și cu ceilalți, îți testezi abilitățile de blogger, cunoști branduri interesate de social media și colegi de blogosferă. Înscrie-te și tu în competiție și fă-ți cunoscute calitățile! Sponsorii SuperBlog abia așteaptă să-ți citească articolele!

Toate probele concursului sunt opţionale, astfel încât poți participa doar la cele care te atrag cel mai mult. Cu cât participi însă la mai multe probe, cu atât îți cresc și șansele de câștig.

Cum te înscrii în SuperBlog? Simplu:

  • citești regulamentul competitiei;
  • îți anunţi participarea în SuperBlog 2017 într-un scurt articol pe blogul tău;
  • completezi formularul de înscriere;
  • după validarea înscrierii, îți poți accesa contul SuperBlog și, începând din 26 septembrie, când se lansează prima probă a competiției, te invităm să-ți înregistrezi articolele în contul propriu din platforma SuperBlog, pentru a fi jurizate. Tot acolo îți vei vedea apoi și notele acordate de fiecare juriu.

Pe măsură ce participi la probele competiției, poți câștiga premii în produse sau bani la probele care îți vor aduce cele mai mari punctaje. Totodată, acumulezi puncte care contează în clasament, având astfel șanse la premiile suplimentare rezervate finaliștilor, adică celor care au participat la toate probele competiției.

 

Alătură-te și tu comunităţii SuperBlog şi arată ce poți!

 

Sursa: super-blog.eu