13 🖤

Nu am mai scris de mult pe 21 noiembrie ceva despre ziua care avea sa-mi schimbe viata pt totdeauna. Uneori nu vorbesc despre lucrurile care ma dor, alteori o fac, dar cu prea puține cuvinte.

Astăzi, acum 13 ani, tatăl meu a părăsit aceasta lume, luand cu el tot. Stabilitatea noastră, visurile noastre, familia noastră. Nici nu aveam sa mi imaginez cum va influenta asta următorii ani din viata mea. A fost cea mai mare pierdere posibila, insa nu a fost singura. Acum 7 ani am mai pierdut un prieten foarte drag, tot în aceasta perioada.

Insa, astăzi nu este despre pierderi, pentru ca nu pot eu schimba cu nimic ce s-a întâmplat, ci despre recunoștință. Nu au fost niște ani ușori, ci niște ani în care am trăit mai mult singura, niște ani în care a trebuit sa ma descurc indiferent de situație și pentru ca am făcut o, astăzi sunt mandra de omul care am devenit.

Ma adresez vouă, celor care încă aveți un tata lângă voi, celor care de multe ori nici nu apreciați acest lucru. Aveți idee cum e sa ți dorești un sfat, sau o îmbrățișare si singurul lucru pe care l poți obține este o lacrima în coltul ochiului? Sau sa te sfasii de dor și sa nu poți face nimic?

Fiți recunoscători pentru ce aveți, unii dintre noi nu mai au aceasta șansă. Ce contează ca te cearta sau ca în mintea ta nu este cel mai bun tata? Ce contează ca nu primești de la el tot ce ți dorești? Te ai gândit ca poate eforturile pe care le face pt tine sunt prea mult chiar și pentru el? Te ai gândit ca poate nu știe cum sa ți arate ca te iubește, ci doar simplul fapt ca este în viata ta poate fi o binecuvântare? Dacă nu ai făcut-o, fa-o acum și oferă i o îmbrățișare. Va face mai mult decât milioane de cuvinte.

Asa ca, deși sunt 13 ani de când tatăl meu nu mai e fizic cu mine, va rămâne pt totdeauna în inima mea. Ii mulțumesc pt tot ce m a învățat, și bine, dar și rau și când va veni ziua revederii sper doar sa fie mandru de omul care am devenit.

Azi plâng pentru ca doare… Însă, mâine, voi zâmbi din nou.

What the health

Platesc un abonament Netflix fara sa mi dau seama. De cand zic sa-l anulez, ca nu mai am timp pentru el, mereu uit. Asta din cauza ca am cardul legat de cont si mi se retrag banii automat. Si daca tot trece timpul si eu platesc ceva si nu folosesc, am zis sa vad daca gasesc ceva ce ma intereseaza cu adevarat pe aceasta platforma. Am inlocuit de mult serialele cu cursuri de dezvoltare personala si nici nu mai am rabdare sa ma uit la un film.

Insa, de cand sunt in domeniul wellness, mai exact 1 an si 8 luni deja, caut tot mai des informatii despre sanatate. Nu mi-au placut niciodata medicii, desi ii respect pentru ceea ce fac, insa am preferat sa gasesc o alternativa la medicamente sau injectii, ori de cate ori a fost o problema cu starea mea de sanatate. Rar, ce-i drept, am avut nevoie de un medic si mereu am stat sa ma gandesc cum de. Varsta a fost primul lucru care m-a ajutat, rar apar disfunctionalitati in organism pana in 25 de ani, dar sunt si exceptii. Stiu ca desi mereu am mancat haotic si toate prostiile din lume (bine, sa nu exageram), m-am ferit mereu de prajeli, am fost mereu fan legume si fructe si mi-a placut mereu sa inlocuiesc sucul cu apa. Chiar ma intrebam cum de am reusit totusi sa ma feresc de toate problemele pe care generatia mea le are: gastrita, probleme digestive, insomnii, lipsa de energie etc.

Am descoperit pe netflix cateva documentare interesante pe care va recomand si voua sa le vedeti, printre care si What the health. Sunt oameni care au probleme de sanatate si s-au vindecat tocmai ca si-au schimbat alimentatia. Ce te costa sa incerci, daca vezi ca a functionat la altii?

Chiar daca am descoperit aceste lucruri, voi aplica in viata mea doar ce mi se potriveste. Asta iti recomand si tie. Nu promovez un stil de viata vegan, ci un stil de viata echilibrat, dar informatia este cheia succesului in orice. Asa ca eu aleg sa fiu informata si sa impart si cu tine.

Tu cand iti faci timp pentru tine?

Aud tot mai des de la oamenii din jurul meu ca vor sa faca o schimbare in viata lor, dar nu au timp. Dar timp pentru tot ce ii inconjoara de ce au? Timp pentru job, care de cele mai multe ori le ocupa 90% din viata, timp pentru ceilalti, insa niciodata timp pentru ei. De cand a devenit lucrul asta atat de neimportant: sa te pui pe tine pe primul plan?

Sunt tare curioasa oare de ce facem noi oamenii lucrurile in felul asta. Si pe undeva am si o explicatie. Am fost si eu in categoria oamenilor care nu aveau timp, pentru ca nu reuseam sa ma organizez. Oamenii care erau tot timpul cu agenda planificata mi se pareau obsedati si nu mi doream sa fiu si eu ca ei. Ma complaceam in situatia in care eram si era mai simplu sa ma vait decat sa invat cum sa fac aceasta schimbare. Si treceau zilele si lucrurile erau la fel la mine si doar ma plangeam, nu faceam nimic, pana cand ceva s-a declasant si am inteles ca nu pot functiona la nesfarsit asa.

Pentru o schimbare este nevoie, ce crezi, de TIMP. Un obicei nou se implementeaza in 3-6 luni, dar pentru a deveni parte din rutina zilnica are nevoie chiar si de un an. Chiar daca auzim peste tot ca dureza 3 saptamani pana iti implementezi un obicei nou, nu este chiar asa. Eu am incercat si dupa 3 saptamani eram prima care voia sa revina la viata ei haotica de dinainte. Deci unde s-a format obiceiul acela?

Pana nu am inteles ca trebuie sa ma pun pe primul plan, nu s-a schimbat nimic in viata mea. Faptul ca alegi sa faci asta, nu inseamna ca devi egoist, ci inseamna ca lucrezi la tine sa fii cea mai buna versiune a ta, pentru a te bucura de viata alaturi de cei dragi.

Din cauza timpului uitam sa mancam si atunci ne alimentam cu ce gasim la indemana. Din pacate nici societatea nu ne ajuta, pentru ca este hiperalimentata, dar subnutrita. Educatie nutritionala nu se face nicaieri si uite asa suntem fruntasi la bolicardiovasculare in Europa. Si de sport, nici nu indraznesc sa zic. Am fost una dintre cele care in timpul scolii imi luam scutire de la medicul de familie doar ca sa nu ma chinui sa fac miscare. Oh, really? Un medic care m-a sustinut SA NU FAC MISCARE. Ce pot sa mai spun?

Cand iti faci timp pentru tine, iti faci timp in primul rand sa mananci. Cand ai timp sa mananci, corpul te rasplateste, mai ales daca ii acoperi nevoile zilnice. Cand corpul te rasplateste, se duc si kilogramele alea pe care probabil le ai de prea mult timp si nici nu mai speri sa scapi de ele si nivelul de energie creste.

Tu cand ai de gand sa-ti faci timp pentru tine?

Scrie-mi.

Vitaminele și starea de bine

Hello again! Am lipsit puțin de pe aici, însă am venit pregătită cu niște subiecte care zic eu, sunt necesare în această perioadă. Cei care mă citiți deja sunteți la curent cu pasiunea mea pentru nutriție și astăzi voiam să vorbim despre VITAMINE, pentru că circulă atât de multe informații, încât nici nu știi ce să crezi. Am citit multe cărți de specialitate în ultima perioadă, pentru că atunci când ai o pasiune, te apuci de studiat vrei-nu-vrei. Dar eu am vrut și, desigur, nu pot altfel decât dacă împărtășesc cu voi.

Vitaminele…hmmm…tot ce știam despre vitamine până să ajung în acest domeniu minunat, era fix ce auzeam prin casă, prin familie, pe la cunoscuți.

Vitaminele îngrașă, le iei doar dacă vrei să te îngrași, altfel nu are sens. Vitaminele nu sunt bune, cum să iei pastile?

Dar niciodată nu am fost curioasă să întreb un specialist. Îmi era suficient că pe vremea aceea aveam specialistul în familie. Cred că fiecare dintre noi avem cel puțin unul în familie, care le știe pe toate. Dar stau așa și mă întreb … când se strică mașina de ce o ducem la un specialist, dacă atunci când apar probleme cu corpul nostru, apelăm la cunoscuți sau la doctor GOOGLE? De ce avem mai multa grijă de lucrurile noastre, decât de noi?

Atunci când am apelat la un specialist și la literatură de specialitate am aflat că vitaminele sunt de fapt substanțe organice necesare vieții. Ele îndeplinesc un rol esențial în funcționarea normală a organismului omenesc și cu câteva excepții, nu pot fi sintetizate în cadrul metabolismului intern. Absolut necesare pentru creșterea, menținerea vitalității și bunăstarea generală a organismului nostru, vitaminele se găsesc în cantități foarte mici în alimente de provenință naturală. De acolo trebuie să le obținem noi sau din rațiile suplimentare.

Un amănunt foarte important de reținut este acela că suplimentele, disponibile sub formă de tablete, capsule, picături, prafuri și uneori chiar injectabile, sunt doar substanțe naturale extrase din plante și animale, dacă nu sunt sintetice. Viața nu poate exista decât în prezența tuturor vitaminelor esențiale.

Vitaminele nu sunt nici pilule cu efect energizant și nici înlocuitori ai hranei zilnice. Mulți oameni îți imaginează că vitaminele pot înlocui mâncarea. Fals. În realitate, ele nu pot fi asimilate în lipsa alimentelor obișnuite.

Vitaminele nu sunt medicamente energizante și nu au valoare calorică sau energetică proprie.

Vitaminele nu pot înlocui proteinele, nici orice alt element nutritiv, ca de exemplu: minerale, grăsimi, carbohidrați, apă etc. Așa cum nu se înlocuiesc unele pe altele.

Cum funcționează vitaminele?

Dacă am compara organismul omenesc cu un motor cu combustie internă și am considera vitaminele ca fiind bujiile acestuia, atunci ne-am putea face o idee despre felul în care acționează aceste uimitoare substanțe nutritive. Vitaminele reglează metabolismul intern prin intermediul sistemelor enzimatice. O singură deficiență vitaminică poate deregla întregul organism.

Este necesar să luăm suplimente vitaminice?

Oricine a consumat zahăr, produse din făină albă sau alimente conservate, suferă acum de o anumită deficiență

Daniel T. Quigley

Din moment ce toate materiile organice conțin una sau mai multe vitamine, în cantități mai mari sau mai mici, atunci ne-am putea gândi că mâncând rațional și echilibrat, vom reuși să ne asigurăm toate vitaminele de care corpul are nevoie. Și s-ar putea să avem dreptate. Însă foarte puțini dintre noi sunt capabili să stabilească și să respecte o asemenea dietă de vis.

Daniel T. Quigley, autorul cărții Manual de malnutriție nutrițională afirma că oricine a consumat zahăr, produse din făină albă sau alimente conservate, suferă acum de o anumită carență a cărei întindere și gravitate depinde de procentul acestor alimente în hrana zilnică.

Din cauza faptului că majoritatea restaurantelor obișnuiesc să reîncălzească mâncarea sau să o mențină caldă păstrând-o în cuptor, dacă luați adesea masa în oraș, riscați să aveți o carență de vitamină A, B1 și C, iar dacă sunteți femeie între 13 și 40 de ani, acest mod de a vă ușura munca în gospodărie vă poate cauza mari pierderi de calciu și fier.

Așadar, este nevoie de aport vitaminic în corp zilnic. Pentru buna funcționare, dar și pentru energie și regenerare celulară, avem nevoie de vitamine și minerale în fiecare zi, pe lângă o dietă echilibrată care să conțină macronutrienții de care avem atâta nevoie.

80 % nutriție și suplimentare + 20 % sport + 0 % scuze = 100 % rezultate

Mâncatul pe fond emoțional

Mâncarea ne face fericiți. Este un lucru dovedit științific, însă de cele mai multe ori acest lucru are și efecte nedorite. Nu ți s-a întâmplat și ție să te trezești prin frigider, căutând te miri ce? Sau să cumperi din magazin tot ce-ți cade în mână, tocmai pentru că ai avut o zi proastă?

Așa cum vedem în filmele americane, fetele de cele mai multe ori își tratează supărarea cu o cutie de înghețată, sau cu dulciuri fel de fel. Sau poate ai mai atentat la farfuria prietenilor în timpul unei întâlniri dezastruoase. Toate lucrurile aceastea sunt de fapt mâncat pe fond emoțional. Acest lucru se întâmplă atunci când din senin îți vine să mănânci ceva, chiar dacă nu îți este foame. Începi să te simți stresat sau tensionat și gata îți e pofta de nachos. Dacă atunci când apar aceste pofte din senin ai aștepta un timp până să mănânci, ai observa că foamea aceasta dispare, deci a fost pe fond emoțional și nu foame fizică. De obicei, mâncatul pe fond de stres aduce cu el pofta de ceva dulce, gras și cu multe calorii. Când foamea fizică este satisfăcută, stomacul este plin, iar acesta este un semn că este timpul să te oprești. Însă, atunci când emoțiile își fac simțită prezența, este ușor să ignori ce îți spune stomacul.

Mâncatul pe fond emoțional poate duce la acumularea kilogramelor și nu elimină problema, din păcate. Practic doar te simți bine pe moment, iar ulterior apar sentimentele de rușine și vină. Atunci când termini o masă care ți-a satisfăcut o foame fizică, nu te simți vinovat pentru că ai mâncat.

Pentru a gestiona comportamentul care determină mâncatul pe fond emoțional, poți ține cont de sfaturile specialiștilor:

  • fă-ți un jurnal alimentar, în care să notezi cât de foame îți este, pe o scară de la 1 la 10, în care 1= leșin de foame și 10= mă simt atât de plină. Acest lucru te va ajuta să descoperi ce anume declanșează mâncatul pe fond emoțional.
  • asuma-ți sentimentele. Pentru că acum știi că emoțiile declanșează mâncatul pe fond emoțional, mai bine ți le asumi. Este în regulă să te simți uneori singur, nervos sau plictisit.
  • lucrează la mecanismele tale de gestionare – atunci când intervine mâncatul pe fond emoțional, întreaba-te Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă nu mănânc?. Este posibil ca nivelul de stres să mai crească puțin, însă sentimentul va dispărea.
  • găsește alternative la mâncat – analizează-ți sentimentele și găsește soluții pentru rezolvarea problemelor. Fă o listă cu lucrurile pe care le poți face în loc să mănânci, ca de exemplu să te plimbi, să asculți muzică, să meditezi.
  • dezvață-te de obiceiurile proaste – cei care mănâncă pe fond emoțional își repetă în mod continuu ideea că mâncarea este cel mai bun mod prin care își pot gestiona emoțiile negative. Și ca toate obiceiurile proaste, mâncatul pe fond de stres se produce fără a mai apuca să te gândești la el. Așa că trebuie să te dezveți de proastele obiceiuri și să înveți să faci altceva în afară de a mânca atunci când ai o zi proastă.
  • așteaptă să treacă – cei care mănâncă pe fond de stres se tem că pofta se va intensifica dacă nu este satisfăcută. Punând în aplicare tehnici de amânare, vei vedea că pofta va dispărea pur și simplu.

My music, my life

Pentru că zilele sunt mai frumoase cu muzică, de ceva vreme am descoperit pe youtube un radio care-mi încântă zilele. Recunosc, nu sunt genul care să fiu atentă la artiștii care cântă piesele, sau să mă uit la video fix atunci când apare un videoclip, ci doar mă bucur de versuri și de ritm. Radio-ul ăsta îmi place că mă scapă de povara reclamelor, nu mă plictisește și nici nu mă obosește atunci când lucrez. Parcă sunt mai productivă de când îl ascult. Și pentru că mi-am revăzut blogul și categoriile lui, mi-am dat seama că nu am mai împărtășit de mult cu tine ce mai fac, ce mai ascult, ce mai citesc, ce mai vizitez. În timp ce-ți scriu muzica este și ea pe fundal și parcă mă ajută să fiu un pic mai creativă. Niciodată nu mi-a plăcut să mă chinui, să copiez pe cineva în ale scrisului și mereu am considerat că păstrându-mi originalitatea oamenii mă iubesc așa cum sunt și îmi apreciază munca. Sunt 5 ani de când construiesc acest blog și chiar dacă am avut multe momente de pauza, am revenit de fiecare dată la el. Pentru că îmi place să scriu, pentru că o fac cu sufletul și pentru că degetele mele merg singure pe tastatură de fiecare dată. S-au conectat la gândurile mele și ele fac toată treaba. Eu doar sunt aici să observ și, ce crezi, de data asta chiar îmi place ce iese.

Deci, Deep House Radio îmi face zilele mai drăguțe.

SuperBlog, super toamnă

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 2fcff731ce861393f09303f529693bea.jpg

Au trecut 8 luni din acest an și deja suntem în prima lună de toamnă. Incredibil cum s-au scurs, cu toata nebunia care se petrece în lume, însă fiecare dintre noi a avut timp să-și regândească obiectivele, să și rescrie practic viața. Nu a fost ușor pentru nimeni, însă se spune că toamna se culeg roadele. Astfel că, a venit vremea pentru o nouă competiție SuperBlog, la care m-am gândit să particip. Practic este al doilea campionat de blogging la care particip, primul a fost în primăvară, când pandemia era la ea acasă și mi-a permis să îmi reorganizez timpul și astfel să particip.

De regulă îmi place să particip la competiții ca să le și câștig, însă de data aceasta am folosit competiția din primăvară ca exercițiu. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că am avut libertatea de a scrie articolele, de a alege campaniile la care să particip și mai ales, că am avut loc să-mi exprim creativitatea. Am exersat, m-am bucurat și chiar am primit și un premiu. Practic am câștigat mai mult decât mă așteptam și lucrul acesta mă face să particip și de data aceasta. Competiția se desfășoară în perioada 1 octombrie – 2 decembrie și poate participa oricine are un blog în limba română, este creativ și scrie cu poftă articole originale, pe teme propuse de sponsorii competiției.

În SuperBlog ai ocazia sa te întreci cu tine și cu ceilalți, îți testezi abilitățile de blogger, cunoști branduri interesate de social media și colegi de blogosferă. Înscrie-te și tu în competiție și fă-ți cunoscute calitățile! Sponsorii SuperBlog abia așteaptă să-ți citească articolele!

super-blog.eu

Însă toamna aceasta mă voi focusa pe această competiției, pentru că vreau să îmi depășesc limitele și să câștig experiență, dar și să câștig. Premii sunt destule, am văzut deja lista cu sponsorii competiției și voi da tot ce e mai bun din mine pentru a scrie cele mai creative și originale articole. Sper să-mi iasă.

Wish me luck!

Recunoștință

Da, astăzi este ziua mea, ziua în care m-am decis să fiu recunoscătoare pentru tot ce mi-a oferit viața în acești 30 de ani. Au fost frumoși, dar și încărcați de provocări, pentru că întotdeauna am fost curioasă să descopăr tot ce-mi oferă viața și asta mi-a adus cele mai multe situații. Cineva îmi spunea anul trecut la câteva zile după ziua mea La mulți ani și o făcea pentru a îmi aduce aminte că de fapt ziua mea este în fiecare zi. Nu era cel mai bun moment din viața mea, trecusem prin câteva provocări, întâlnisem niște oameni care m-au scuturat puțin din rădăcini, însă mentorul meu a fost cel care mi-a reamintit că ziua mea este în fiecare zi și depinde doar de mine dacă îmi trăiesc viața cu acest gând, sau îi las pe ceilalți să decidă pentru mine.

7e6f64ebc42035ed7bbaf3034702c7ff

De atunci, nu am reușit în toate cele 366 de zile să simt că ziua mea este în fiecare zi, am fost un pic ocupată să mai descopăr ce se mai petrecea în jurul meu și astfel să-mi distrag atenția.

Revenind, au fost 30 de ani în care am ras, dar am și plâns, 30 de ani în care am incercat să mă descopăr și mi-am dat seama acum că acest cuvânt nu este pentru mine. Faptul că încerci înseamnă să te învârți în același cerc (înCerc) și asta deja nu mă mai reprezintă. Am aflat cine sunt și cel mai important cine vreau să fiu, am învățat că eu aleg cine îmi stă alături și mai ales, eu aleg dacă mă afectează acțiunile celor din jur. Și sunt recunoscătoare pentru toate astea.

O singură mare dorință aveam de îndeplinit până la 30 de ani și nu am reușit, însă, așa cum îmi place mie să spun, mai am de trăit încă 70 și am timp suficient să fac tot ce-mi doresc.

Pe această cale le mulțumesc oamenilor care au renunțat la mine, pentru că s-au dat la o parte din viața mea și au lăsat loc oamenilor care contează cu adevărat. Multumesc celor care mi-au întors spatele atunci când aveam mai mare nevoie, astfel astăzi nu aș fi fost cine sunt. O femeie puternică, o femeie care știe ce vrea și mai ales care este prețul pe care  dispusă să îl plătească pentru a obține tot ce-și dorește.

Sunt 30 de ani în care am învățat că nu totul se învârte în jurul meu, dar că eu aș putea să o fac, să mă uit în interior și să găsesc tot ceea ce am căutat la exterior. Nu mă interesează părerea celor care nu mă cunosc, nu mă interesează părerea celor care nu au fost lângă mine și mai ales, de ce să ne dăm noi mereu cu părerea despre ceilalți?

Anul acesta a fost anul în care am petrecut cel mai mult timp eu cu mine și nu m-a deranjat deloc asta. A fost anul în care m-am scuturat cel mai mult de oameni și în care am fost cu adevărat fericită eu cu mine. Pentru că am renunțat la cuvântul TREBUIE și am ales să fac doar ce mă face fericită. Și pentru asta sunt cu adevărat recunoscătoare.

Și le mulțumesc acelor puțini oameni care sunt încă lângă mine, dar cu toate astea au rămas. Nu sunt o persoană ușor de suportat, pentru că am atâtea de oferit și întotdeauna mi-a plăcut să ofer celor de lângă mine din lecțiile pe care eu le-am învățat, iar asta a făcut cea mai mare selecție a oamenilor din viața mea. Acum ceva vreme cineva îmi spunea povestea mea, cu cuvintele sale, ca și cum a citit în sufletul meu, neștiind că de fapt poveștile noastre sunt aceleași. Pentru prima dată am simțit că este adevărat tot ce am crezut vreodată, că m-a lăsat Dumnezeu pe acest pâmânt să fiu așa cum sunt, fără ca cineva să încerce mereu să-mi schimbe punctul de vedere, să mă facă să cred că greșesc. A fost cel mai frumos cadou pe care mi l-a oferit viața, chiar dacă a fost oferit printr-un străin. De cele mai multe ori străinii sunt cei care ne oferă cele mai multe lecții, fără să-și dea seama. Și aici nu mă refer când înveți dintr-o dezamăgire, ci dintr-o binecuvântare.

Pot spune doar că dintre toți anii pe care i-am petrecut pe acest Pământ, ultimul an a fost cel care mi-a adus cea mai mare liniște, în ciuda haosului din lume. A fost anul cel mai bun pentru mine sufletește și ador maturitatea pe care mi-a adus-o. Așa că, am nevoie de următorii 70 de ani pentru a putea fi recunoscătoare pentru acești 30, nu? Și mai ales, pentru a-mi îndeplini visurile.

Așadar,

La mulți ani mie și tuturor celor care înțeleg că viața este o binecuvântare, și găsesc o cale să se bucure de ea în fiecare zi. You are blesed!

3ba65244e6dbb19e9ec6e2733798f191

Ziua 19. Don’t beg for love.

Suflet de cerneală

Nu te ruga de nimeni pentru IUBIRE.
Vrei să iubeşti şi să fii iubit? Să țipi la măreția cerului că ai găsit persoana potrivită?
The one. The special one. The only one for you!
E un sentiment minunat să te simți dorit(ă), special(ă), iubit(ă) de persoana pentru care inima ta bate nebunește pe ritmurile unei melodii pe care doar voi doi o puteți auzi.
DAR NU TE RUGA PENTRU IUBIRE!
Nu cere niciodată mai mult de la cineva pe care trebuie să o / îl ajuți să deschidă porțile inimii sale atunci când nu vor să o facă singuri.
Nu cere niciodată iubire pentru că vei fi mereu urmărit de întrebarea: “Am I good enough?…….”
În loc să simți că mergi cu bucurie braț la braț cu această persoană, vei simți că o împingi să facă lucruri simple ca să îți arate afecțiunea.
De fapt, e o formă de…

View original post 277 more words