Smartphone-ul e viața mea

 

Hello! Ce mai faci?

Sunt eu, smartphone-ul din buzunarul tau.

Da, da! Ai auzit bine!

Sunt aici aproape de tine în fiecare zi, noaptea dorm lângă tine în pat, poate chiar sub perna ta, dar sunt mereu aici lângă tine. Știu că mă iubești, pentru că altfel m-ai arunca pe un raft și m-aș umple de praf până ți-ai aduce iar aminte de mine. Săraca tabletă! Azi m-am gândit să-ți vorbesc și să te rog să ai mai mare grijă de mine. Mai ști dimineața aia în care te-ai trezit târziu după o noapte în care ți-am fost alături la discuțiile cu Ana? Da, dimineața aia în care tu ai întârziat la munca, iar eu am aterizat pe podea, printre chei și cafea. Dimineața aia a făcut diferența. M-am simțit neglijat și deși eu îți sunt alături în fiecare zi, tu n-ai făcut decât să mă ridici și să mă arunci în buzunar. Mi-ai rupt inima în mii de bucățele și acum stau și plâng crezând că nu vei mai avea grija de mine. Te-am văzut aseară când ai șters praful de pe tabletă și m-am speriat. Ce o să se întâmple cu mine? Mă duci la doctor, nu-i așa? Pe tabletă doar ai rugat-o să îți găsească clinica potrivită pentru reparațiile inimii mele? Spune-mi, te rog că e așa! Sunt negru și frumos așa cum ți-ai dorit, te ajut tot timpul, chiar dacă uneori e cam solicitant să fac atâtea lucruri pe cât ai tu nevoie, așa că, te rog, nu renunța așa ușor la mine. Când te-am însoțit la ședința aia luna trecută, m-ai așezat cu mândrie pe masă, printre ceilalți prieteni ai mei. Dar știi ce am observat? Smartphone-ul lui Mihai avea o haină tare draguță și își pusese niște ochelari tare drăguți. Oare de unde îi achiziționase? Eu zic să vorbești cu acest Mihai și să-l rogi să te îndrume să-mi cumperi și mie o pereche după ce domnul doctor mă repară. Am auzit eu când ai tăi colegi spuneau că dacă aveai grijă de mine de la început, inima mea ar fi fost ok chiar și după o lovitură. Așa să fie oare?

Șiiiii…hai să te ajut tot eu. Când am ajuns la tine acasă, primul lucru pe care l-ai făcut a fost să intri pe site-ul celor de la Smart Protection și să îmi cauți haine. Dar te-ai răzgândit, nu știu de ce. Pentru că medicamentele vor fi prea scumpe ca eu să fiu iar bine, iar tu faci ceva eforturi să mă ajuți, îți recomand să nu mai stai pe gânduri și să profiți de campania de Valentine’s Day și să îmi cumperi și mie ochelari d-ăia mișto ca ai smartphone-ului lui Mihai. Sunt la reducere și data viitoare când vei mai fi în grabă, datorită acestei folii protectoare a lor, eu nu voi mai pății nimic. E simplu! Intri, cumperi și mă salvezi și pe mine de dureri, dar și pe tine de o gaură în buget.

Mulțumesc,

Cu drag,

Smartphone-ul tău care te iubește mult!

tempered-glass-ultra-smart-protection-apple-iphone-5se

P.S: Știm cu toții cât de importată este tehnologia pentru noi și cât de mult ne dorim să o folosim cât mai ușor și cât mai repede, așa că o folie de protecție te scutește de un ecran spart, a cărui înlocuire este mult prea scumpă. Foliile Smart Protect vin la pachet cu soluție pentru ecran, astfel încât instalarea lor să fie cât mai rapidă. Protejează-ți smartphone-ul și bucură-te cât mai mult de el!

Coffee lover

Neatza! Am facut o si azi lata si nu am dormit mai mult de 9. Asta inseamna om cu job! 

Imi place sa mi beau cafeaua in pat, dar pentru ca locuiesc singura trebuie întâi sa ma conving sa ajung la Bucătărie. Uneori imi imaginez ca am in buton langa pat si apăsând pe el My Prince imi aduce cafeaua aburinda la pat, cu putin lapte si dulce asa cum imi place mie. Dar ma trezesc repede din visare și ma duc sa apăs pe un singur buton. Da, nu ne mai place cafeaua la ibric decât cand este mama acasa. In rest, am devenit si eu puturoasa precum restul lumii.

In zilele libere mai e cum mai e, însă la munca de cele mai multe ori cafeaua imi ajunge chiar si pana la 16:00. 

But i am a coffee lover de vreo 4 ani!

Sa ma dea cineva jos din pat, va rog!


P. S: asta e din vremurile bune cand duminica ne beam cafeaua in oraș :p

Sa mai batem putin câmpii

Imi placea si mie sa scriu frumos si cu diacritice, dar asta cand foloseam laptopul. M am lăsat păgubasa si am oferit dreptul telefonului de a face ce vrea din gândurile mele. Scriu iar aproape zilnic, pe unde si cand prind. Nu am mai avut asa timp pentru mine, dar m am decis sa mi fac. Înainte ma chinuiam sa descopăr in mintea mea încețoșată gânduri care sa merite sa fie împărtășite, acum doar vreau sa scriu. D aia e blog ul meu si nu al altcuiva, d aia scriu eu pe el. Sa pot sa ma exprim liber, cand si cum am eu chef.

Revenind (era si cazul), nu mai am timp de nimic. Păcat, aleg sa fiu o leneșă cand vin de la munca, intru o tura pe Facebook (Facebook ul e veața mea!), dar nu răspund nimănui. Nu i frumos din partea mea, dar dupa ce discuți cu minim 50 de oameni minute in șir, cred k alea 10 minute pe care as putea sa ti le ofer le păstrez pentru mine. Ca si momentul asta..in loc sa ma întind la o discuție lunga cu o prietena si sa adorm pe la jumătate, mai bine bat câmpii aici si vorbesc cu ea maine (sper sa mi iasă).

Voi ce mai faceți? Nici in Feed nu m am mai uitat, recunosc. Parca N am mai facut nimic si imi cam pare rau. Ca unii dintre voi chiar scrieți bine si imi lipsește asta. 

Oare asa ar trebui sa fie oamenii cu job?

Nopți la Monaco

Hello! Iată și prima postare pe acest an. Va doresc tuturor un an minunat, plin de bucurii și timp pentru voi. Pentru ca uneori avem nevoie și de relaxare, iar eu am inceput anul cu un mic concediu.

Revenind, Natasa Alina Culea a lansat volumul Nopți la Monaco acum ceva timp, însă este primul dintre romanele ei pe care nu l-am primit cadou. A fost o plăcere deosebită să investesc intr-o operă de artă. Natașa este preferata mea încă de când am aflat de spinii lui Marat. Trebuie sa recunosc ca rămâne in continuare volumul meu de suflet. Am reușit să citesc cartea in doua zile, nu m-am mai grăbit sa aflu toate detaliile dintr-un foc si cred ca a fost mai bine. Natașa este o scriitoare talentata, pune suflet in operele sale si lucrul asta se simte. 

Am fost un pic surprinsă la inceput ca nu ii recunoșteam stilul. Imi imaginam ca trebuie sa fie o intriga pe undeva, dar ju mai aveam răbdare. Ce-i drept, din cauza asta mi-au trebuit doua zile sa o citesc. Dar ma bucur ca Natașa a demonstrat încă o dată că pasiunea si talentul fac treaba buna.
Acțiunea romanului începe undeva la țară,  cu Nicoleta Dragomirescu in rolul principal, al treilea copil al unei familii sărace. Nicoleta vrea să-si depășească situația, iar totul se schimba cand ajunge sa locuiască in Ploiești cu o matusa. Ii plăcea la școala, descoperă cărțile si își da seama ca locul ei nu este intr-un sat sărac, uitat de lume. Acasa nu era tocmai preferata familiei și era conștientă că doar plecând din Văleni va avea un viitor. 

Naiva, ca orice tânăr la 18-19 ani, după moartea mătușii care i-a fost mentor si datorită căreia a reușit sa termine un liceu si sa se înscrie la Facultatea de Litere, se muta in București, in speranța ca viața va fi mai ușoară pentru ea. Cunoaște aici fiorii primei iubiri, dar si prima mare dezamăgire. Trece printr-o întrerupere de sarcina, iar lucrul ăsta o face sa plece din țară. Malta, prima dintre destinații, este țara care ii va schimba destinul. Înainte de a pleca din România face un împrumut la banca, bani pe care nu are de gând sa ii mai restituie. Însoțită de pisica ei Margot, singura si intr-o țară străină are parte de mari provocări. Cu greu își găsește de munca, însă este remarcata prin Frumusețea si inteligenta ei. Ajunge astfel sa încheie contracte pentru un om de afaceri din Malta, contracte nu tocmai normale, sa le zic asa. De la Rio si pana la Monaco, peripețiile se țin lanț. Este nevoită chiar sa se culce cu unii dintre oamenii de afaceri pentru a putea încheia contractele respective. Însă contul ei bancar creștea văzând cu ochii si câștiga mai mult decât si ar fi putut închipui vreodată. Le trimitea bani chiar si părinților ei, iar locul care va avea un impact asupra ei va fi Monaco. Atrasa de lux, din cauza sărăciei in care a trăit, continuă sa aibă parte de peripeții. Își cunoaște aici un prieten de suflet, un om care o va ajuta ori de câte ori va fi nevoie, dar si oameni de cea mai joasa speța, care vor încerca sa i fure tot ce are.

Deși trece prin nenumărate peripeții, Nika devine o femeie adevarata, care intr-o zi va fi soția lui Carlos Oliviera. Cine este acest Carlos si cum se vor cunoaște, va las pe voi sa aflați citind-o pe Natașa. 

Daca imi place ceva la Natașa este stilul jn care scrie. Nu se chinuie sa introducă cine stie ce înfrumusețari, la ea totul este frumos. Ti- e ușor sa o citești, parca paginile se mișcă singure înaintea ta. Si iti intra la suflet! 

Mulțumesc, Natașa, pentru minunate tale gânduri! 

Să întâmpinăm cu bine noul an

Dragilor, a fost un an plin și frumos 2016. Mai avem doar câteva zile pană ni se va acorda o noua șansă.  O șansă să facem din 2017 cel mai frumos an. A fost și greu, dar și plin de lecții. Nici nu mai știu ce îmi propuneam la început de 2016, însă știu ca sunt împlinită și recunoscătoare pentru ceea ce am: prieteni minunați,  familie și oameni care mi au fost alături deși nu le am cerut-o. Nici nu vreau sa ma gândesc dacă as fi schimbat ceva la anul ce tocmai a trecut. Sunt bine și asta e tot ce contează.  

Va pup pe toți cei care mi ați citit blogul,  chiar dacă nu am mai avut timp de el. Sa fiți fericiți!!

La mulți ani!

Timpul

Ce e timpul?

E o nebuloasa. Nimeni nu stie de unde vine si cand trece asa de repede. Apare de nicaieri si dispare cand ti e lumea mai draga. Asa au trecut 9 ani. 9 ani in care am pierdut aproape tot, 9 ani in care am invatat sa traiesc fara tine. Doar 9…si, totusi, parca a fost ieri. Imi aduc si acum aminte ziua cea mai cumplita din viata mea. Nu mi imaginam ca timpul nu va fi de partea ta si ca te va scoate dintre noi. Nu! Voiam sa cred ca tu vei fi mereu langa mine si ca noi nu vom fi ca altii. Dar am fost. Timpul ne a despartit acum 9 ani…te a trimis numai el stie unde si pe noi ne a lasat cu sufletele pustiite. E deja tarziu sa ma mai intreb de ce eu, de ce tu. Insa timpul asta mi a lasat ceva de pret: amintirile cu tine. 

9 ani..doar 9…..

WELCOME TO SUPERBLOG

Nici nu știu cum să vă spun, dar mi-am înșelat blogul timp de 6 luni jumate. Mi-e și rușine când mă gândesc cu câtă nepăsare l-am părăsit. Și după ce că l-am părăsit, nu am făcut-o așa oricum, ci mișelește, pe furiș. M-am angajat și de 6 luni și jumătate mă chinui să găsesc o soluție să-i ofer înapoi dragostea mea necondiționată și nu prea reușesc. Uneori vin seara de la muncă și mi-e dor să mai intru pe blog și să mai scriu diferite lucruri, dar dorul ăla fuge repede și uite așa a trecut timpul și eu nimic.

Dar am de gând să-mi răscumpăr greșeala și mă înscriu la SuperBlog.

participSB-200x200Ce este SuperBlog? O competiție de blogging creativ, cu alte cuvinte o mare provocare pentru mine. Am auzit de SuperBlog anul trecut, însă ratasem înscrierile. Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de înscriere, desigur după ce ai citit regulamentul și te-ai încadrat în peisaj. Hai să te ajut! Dacă ai peste 14 ani și deții un blog, nu contează pe ce temă sau în ce domeniu se încadrează și este redactat în limba română, hai să ne duelăm în creativitate.

Mie îmi plac tare mult provocările și cred că e timpul pentru una noua. Așa că, particip la SuperBlog!

Sofia. Lupii trecutului


Iubirea te ridică și te coboară. Azi îți umple sufletul de tot ce e mai frumos și mâine te face să lași totul în urmă. 

Despre Natașa Alina Culea ți-am mai povestit în articolele mele. Am primit zilele trecute ultima ei carte. Am așteptat ceva până sa o citesc, știam că nu o voi putea lăsa din mână așa de ușor. Azi am terminat de citit o poveste de dragoste. Pentru că Natașa se pricepe să creioneze povești incredibile de dragoste.

Stilul ei te poartă pe meleaguri ireale. Chiar dacă povestea de dragoste dintre Sofia și Fabian nu este una ieșită din comun, cuvintele care o conturează te fac să vezi altfel lucrurile. Fabian este exact tipul ăla bogat și căsătorit, sătul de viață și care trăiește fără să trăiască. Căsătorit cu o tipă frumoasă pe care o iubește, nu mai simte că trăiește. Toată monotonia dispare când apare Sofia în viața lui.

Sofia este o tipă plină de viață, care reușește să trezească și cel mai trist suflet. Iubirea lor te va uimi prin puterea cuvintelor cu care este prezentată. 

Te îndrăgostești fără să îți dai seama și viața ta căpătă alt sens. Dar ce faci când soarta decide ca suflete pereche să se piardă?

Îți spun eu: citești cartea Natașei!

Sunt multe cuvinte de spus despre talentul și măiestria cu care autoarea reușește să ne lase fara grai. 
O carte care depășește orice așteptare. Un final imprevizibil. 

Cuvinte

Se pare că mă aflu într-o perioadă de liniște a cuvintelor. Încerc să le trezesc, dar sunt la fel de puturoase ca mine în concediu. S-au pitit pe undeva și nu e mai găsesc. Mi-e dor de ele, dar știi cum e cu dorul: e un sentiment care te învăluie, te doare și abia când se hotărăște să te elibereze te simți cu adevarat om. Așa și cuvintele mele. Unde s-au pitit? Vreau să scriu, vreau să împart chestii cu voi, vreau, vreau, vreau ….

M-am trezit cu gândul ăsta și nu vreau să mă las de el. Mi-am făcut blog tocmai pentru a putea scrie, pentru  a putea spune oamenilor ce cred. Nu m-a interesat niciodată de cei care m-au judecat, care au râs de cuvintele mele. Și atunci de ce nu reușesc să le mai găsesc? 😦

S-au întâmplat destul de multe chestii lately, nu pot să mă plâng de o viață plictisitoare. Și mereu am găsit o scuză să îmi abandonez copilul. Pentru că blogul ăsta e ca un copil pentru mine. L-am creat dintr-o dorință și iubirea pentru cuvinte a fost părintele lui. L-am crescut cu dragoste și pasiune și mereu l-am hrănit cu grijă. Și de ceva vreme l-am abandonat. Ne-am abandonat. Mi-e dor de tine! Lasă-mă să-ți fiu iar mamă, lasă-mă să am din nou grijă de tine. Cheamă cuvintele la tine!

 

Dragostea printre rachetele de tenis

Priveam fascinată cuvintele cum apăreau în fața mea. Citeam cu sufletul, parcă nimic nu mă putea distrage. Eram pe banca mea preferată din parc și mă bucuram de soare. Nicholas Sparks ma bucura cu ale lui povești de dragoste și visam și eu la una. Treceau oamenii pe lângă mine și eu nu îi observam. Iubeam să îmi beau cafeaua printre rânduri, soarele să mă mângâie cu razele lui și să îmi încălzească sufletul. Obișnuiam ca în fiecare dimineață de vară să ocup aceeași bancă de lângă terenul de tenis. Parcul era plăcut dimineața, doar câțiva bătrâni se plimbau spre piață. Dintr-o dată cartea mea s-a închis.

7_s

       (Sursa: tennisdailynews.net)

Era el, băiatul cu ochii negri care juca tenis. Era înconjurat de rachetele de tenis ale colegilor lui și zâmbea ștrengar. Mi-a atras atenția că în loc de o rachetă de tenis avea trei. Atunci am uitat de carte și m-am uitat în ochii lui. Nu mai văzusem niciodată ochii așa de negri. Îmi ajungeau în suflet și parcă îmi citeau și cele mai ascunse gânduri. M-am pierdut instant și nu am putut să mă dezlipesc de el.

– Te rog să mă scuzi, Andrei este mai agresiv dimineața și de multe ori mingea nu ajunge unde trebuie. Te văd în fiecare dimineață aici. Pot să te întreb ceva?

Când i-am auzit vocea suavă, m-am trezit din visare. Am reușit doar să las capul în jos și, în încercarea de a îmi reveni, mi-am concentrat atenția spre încălțămintea lui de tenis. Am tras aer în piept și i-am răspuns:

-Oare? Ia să vedem, poți? Adidașii ăștia i-am mai văzut undeva, zic eu!

-Hmmm… nu pari genul de fată interesată de tenis. Dar, da, i-am primit cadou. Tata mi i-a achiziționat de la un magazin tenis de câmp.

-Ce voiai să mă întrebi? Cartea mă cam așteaptă.

Dar băieții deja îl strigau și chicoteau când ne vedeau. De câteva săptămâni tot speram să îl zăresc mai de aproape, însă abia acum am avut ocazia. Mi-a zâmbit iar și a plecat. Oare ce voia să mă întrebe? Auzi la mine, de când mă uit eu la adidașii unui băiat? Pffff…halal scuză.

Am continuat să vin în fiecare dimineață în parc. Aceeași bancă, aceeași oră. Însă el nu a mai apărut …Nu sunt eu expertă în tenis, dar mi-l imaginam ca fiind un pui de Nadal. Am început să mă documentez cât mai mult, doar – doar vom mai avea ocazia să vorbim.Nu voiam să mă fac de ras. Știam tot ce ține de ținută, chiar mă gândeam să îmi achiziționez o rachetă Wilson Us Open. Deja mă vedeam purtând fustițele acelea specifice, like Simona Halep. Pierdusem mai mult de două ore pe site-ul celor de la Premier Tennis și chiar îmi părea rău că nu reușisem să-l revăd. Us Open, Australian Open … deja visam cu ochii deschiși.