Mă gândesc la momentul ăsta încă de când am primit cartea Cristinei și am apucat să citesc primele pagini. Înainte de a intra în detalii, lasă-mă să îți spun despre ce e vorba. Cristina Boncea este o tipă pe care nu am cunoscut-o personal, dar am avut „ocazia” să îi citesc cartea. Se pare că s-a născut în 1998 și este descrisă ca fiind o persoană încăpățânată, care nu vrea decât să scrie, acesta fiind singurul lucru la care nu a dat-o niciodată în bară (îți spun și eu ce citesc acum pe prima pagină a cărții). Locuiește în București, îi plac pisicile și tot ce ține de viața de noapte. Romanul ei de debut este cea mai mare realizare de până acum și se bucură de fiecare clipă în care își amintește că a reușit. Cărțile sunt obiectele pe care le prețuiește cel mai tare și nu ar putea trăi prea mult fără a citi. Acum că ți-am spus și ție ce știu eu despre ea, să trecem la subiect.
Cartea asta de 189 de pagini m-a lăsat fără cuvinte. Mă șochează să văd că octopussy este de fapt o stare, dacă pot să o numesc așa (nu m-am documentat dacă așa ceva există sau este pură imaginație) și o tipă de 16 ani scrie despre ea. O familie formată din 2 părinți și două fete gemene, un cățel și un unchi venit din America. Fetele au 13-14 ani pe parcursul romanului, însă sunt departe de a fi două copile normale. Faptul că romanul este plin de scene sexuale, șocant zic eu dacă mă gândesc că un copil de 16 ani ar putea să își imagineze așa ceva (ca să nu mai spun că unele chestii ar trebui să le vezi sau să le auzi ca să poți scrie despre ele), mă trimite cu gândul că o consiliere psihologică poate nu este cea mai rea soluție. Totuși, dragi părinți, voi ați citit cartea copilului vostru? Este revoltător să vezi cum un copil de 16 ani (și rămân la ideea că la 16 ani nu e normal să ai atâtea cunoștințe încât să vorbești despre diferite metode de auto-satisfacere sau despre legături depășite dintre un copil de 13 ani și propriul cățel, sau propria soră, ci încă îți trăiești copilăria) vorbește despre lucrurile astea. Totuși, oameni buni, e revoltător că lumea asta a ajuns așa de depravată, încât mintea copiilor din ziua de azi este plină de sex, droguri, viață de noapte la 13-14 ani, respectiv 16-17.
Așa că, draga mea Cristina, nu știu care a fost intenția ta când ai scris așa ceva, dar pentru mine nu este literatură. Limbajul tău este revoltător pentru mine, obscen. Îmi pare rău!Părinți, uite ce e în mintea copiilor voștri!
Hello! I'm Liz! 
The truth has been spoken.
LikeLike
Si eu am primit cartea in schimbul unei recenzii. Nu am scris inca recenzia pentru ca nu am terminat cartea. Nu stiu cum voi scrie acea recenzie, dar cu siguranta le voi trimite un mail celor de la editura. Nu e frumos ce au facut…chiar au scazut in ochii mei.
LikeLike
editura respectiva pentru mine nu e asa importanta.mai important este mesajul pe care il transmite cartea.cine stie pe mainile cui ajunge..
LikeLiked by 1 person
m-a oripilat.nu gandeam sa nu mai scriu nimic de ea, dar am vrut sa atrag atentia oamenilor ca se intampla ceva in neregula cu acesti copii
LikeLike
numai frustrate. voi reusiti sa faceti diferenta dintre literatura si realitate, dintre imaginatie si adevar? sunt tatal unei fetite, sunt si scriitor, dar sincer, ma astept din partea celor care citesc carti sa-si descuie mintile.
LikeLike
traim intr-o tara democratica si fiecare dintre noi are dreptul la o opinie!
LikeLike
Exprimarea unei opinii te expune la alte opinii. Opinia mea e că această tanti care a scris articolul, habar nu are pe ce lume trăieşte, să te apuci să recenzezi cartea unei fete de 16 ani e un act cel puţin hilar.
LikeLike
da e o țară liberă, dar vino cu un argument nu cu atitudinea de țață Floarea vânzătoare de linguri de lemn în piață. Asta nu e o recenzie. Ai aici și răspunsul la aberațiile tale – http://lavinia-calina.blogspot.ro/2015/03/reactie-la-o-recenzie-proasta.html
LikeLike
Să critici subiectul unei cărţi, e un act penibil. Poţi critica stilul, expunerea, formularea, dar nu poţi critica ideea. Ideea provine dintr-o necesitate, cu atât mai mult în cazul unei fete de 16 ani. Eu la 16 ani scriam SF-uri cu intrigi politice, că aia îmi fierbea mie în creieri. Un copil de 16 ani întotdeauna va scrie proiecţii ale frământărilor şi existenţei sale, fiindcă nu are exeperienţa de viaţă necesară din care să scrie, poate doar dacă a fost lăsat pe străzi de la 10 ani. Da şi copiii de ani se gândesc la sex, deşi habar nu au ce e ăla, dar orice exagerare sau invenţie are în spatele ei o cauză reală, asta nu înseamnă că acel copil e defect. Problema asta de “normal” şi “defect” e o prostie caracteristică celor crescuţi anapoda şi maturizaţi prosteşte, oamenii buni sunt înţelegători şi nu tratează pe nimeni ca fiind defect, doar traumatizaţii fac asta. N-am răbdare să citesc o carte a unei puştoaice de 16 ani, am alte treburi mai interesante de citit, însă recenzia asta de tăntică frustrată, mă dezgustă. Ieşi în lume cucoană, ştiu povestea reală a unei fete care la 16 ani făcuse deja două avorturi, am lucrat prin baruri prin care copii de 15-16 ani se autodistrugeau cu alcool, droguri şi sex clandestin, vorbeam cu ei, toţi proveneau din familii care nu dădeau doi bani pe existenţa lor. Cartea asta, e o carte a unui copil pe care părinţii lui îl ignoră, doar că în loc să-şi bage în venă sau să şi-o tragă prin baruri cum fac majoritatea, a ales să scrie o carte. Trezirea madam şi scuteşte-ne de etica de ţaţă.
LikeLike
“Un copil de 16 ani întotdeauna va scrie proiecţii ale frământărilor şi existenţei sale”……that’s even worse! Mă întristez să aflu că frământările colegilor mei de generație au legătură cu sexul cu animale. Nu aș vrea să aflu cum e să te macine întrebarea ”Oare ce se întâmplă dacă în timp ce mă masturbez cu sticla de apă oxigenată, ea se desface și eu simt cum mă arde pe interior?” într-atât de mult încât să scrii o carte….
LikeLike
Suntem în anul 2015, totul se schimbă, inclusiv oamenii, copiii, adolecenţii. Nu poţi să îi impui cuiva la ce să gândească, nu îi poţi impune cuiva despre ce să scrie. Dacă despre asta a simţit autoarea să scrie, a reuşit chiar şi să publice o carte, eu nu pot decât să o felicit. În loc să criticăm faptul că cineva a ales să scrie despre asta (fiecare e liber să scrie despre ce vrea, după cum am mai zis), am putea în schimb să căutăm soluţii pentru o problemă, dacă acea problemă există. Sunt mulţi adolescenţi care duc vieţi dificile, au multe probleme în viaţă şi nimeni nu face nimic în privinţa asta. Iar dacă cineva scrie o carte care e mai “şocantă” sau ieşită din comun, asta ar trebui să ne deschidă ochii spre adevăratele probleme, în loc să ne facă să ne îndreptăm toate criticile spre o anumită carte.
LikeLike
Puteati foarte bine sa aruncati gunoiul la cos.
LikeLike
Ce e asa de revoltator ca un copil de 16 ani sa stie despre sex, masturbare,zoofilie..etc? Nu am citit cartea, dar “recenzia” ta mi se pare o tampenie. Nici nu pot sa-i spun o recenzie. Mai urmeaza sa iesi pe strada si sa imparti flaiere cu “NU CUMPARATI CARTEA CRISTINEI BONCEA”. Tu faci reclama negativa. Ok,nu ti-a placut cartea, spui ce nu ti-a placut, dar nu fii asa revoltata femeie, ca poate altora le place. Nici mie nu mi-au placut multe carti,dar nu am spus in stanga si in dreapta ca e oribila,ca nu merita citita, etc. Asta e strict parerea ta. O persoana normala la sfarsitul “recenziei” ar spune: mie nu mi-a placut cartea, dar va las pe voi sa o cititi si sa va dati cu parerea. Tu influentezi lumea sa nu o mai cumpere prin recenzia ta.
LikeLike
Stimaţi comentatori care aţi folosit termeni precum “ţaţă” sau îndemnuri de genul “scuteşte-ne!”, nu faceţi altceva decât să întăriţi ideea că orice persoană cu opinie ar trebui să se cenzureze. Aveţi exact atitudinea care pe voi vă supără. E un complex de contradicţii aici.
Dacă un blogger sau orice altă persoană spune/scrie despre ceva cu care nu sunteţi de acord, de ce credeţi că omul respectiv se află în incapacitatea de a înţelege un limbaj civilizat? O cunosc pe Eliza şi ştiu că înţelege de vorbă bună. Puteţi să citiţi cartea, aflându-vă astfel în temă, şi să spuneţi ulterior de ce v-a plăcut. Astfel, cei care vor citi această recenzie, vor vedea şi opiniile voastre pozitive despre carte. Simple as that! Un amalgam de opinii, pozitive şi negative, democratic mood, fără a sări la beregata unui alt om. Haideţi, vă rog, să arătăm că suntem capabili să comentăm/discutăm (despre carte) într-un mod civilizat. Eu, la fel ca Eliza, vă tratez cu respect. Dacă doriţi să îmi/ne răspundeţi în alt mod, problema nu este la mine/noi, este la voi.
Cu stimă şi cu gândul de a citi cartea şi ulterior a-mi forma o opinie,
Ioara Radu.
LikeLike
Eliza, eu nu am citit cartea, nu știu dacă se găsesște prin librării pe la Chișinău și din postarea ta nu știu dacă ar merita cumpărată, dar să știi că ai făcut bine să comentezi și ar fi bine cuvintele tale să ajungă la urechile părinților acestei fetițe, dacă cartea nu a ajuns încă sub ochii lor. E bravo că a încercat să scrie o carte, că a și publicat-o, nu fiecare s-ar încumeta, dar îmi pare rău că în loc să se bucure de adolescență naivă și inocentă, copiii se aventurează într-o lume a maturilor căutând să cunoască mai întâi toate aspectele negative a aestei lumi. Și de ce se grăbesc așa? Eu m-aș mai duce la grădiniță, siceră să fiu. 🙂
LikeLike
Daca vrei..ti o pot trimite eu. Iti multumesc pt cuvintele frumoase.indiferent care este parerea celorlalti..eu o mentin pe a mea si daca ar fi sa rescriu parerea mea despre carte,nu as modifica nimic.asta este doar lumea in care traim!
LikeLiked by 1 person
Adevărat zici! E lumea în care trăim! Aș vrea să dau un ochi și eu prin cărțulia cu pricina, dacă se găsește online. Te-ar costa cam scump să o trimiți în Italia. 😀
Pot sa te intreb cum ai schimbat adresa blogului din cuvintedeprinviata.wordpress.com in elizabratu.wordpress.com ca tot am observat diferenta de adrese? Multumesc :), daca vrei scriemi direct zsilvia777@gmail.com 😉
LikeLike