Să salvăm copilăria: cea mai mare oră de sport

Stau afară și îmi beau liniștită cafeaua. De undeva de departe se aud strigăte de copii. Dar privind în zare, nu văd niciunul. Să fie oare copilăria care mă cheamă înapoi? Soarele mă scaldă cu razele lui și pentru câteva clipe închid ochii și mă trezesc în altă lume. „Tanti Ana, o lăsați le Eliza pe afară?” se aude dintr-o dată. Zâmbesc în sinea mea când realizez că au trecut ani buni de atunci, dar sufletul meu încă mai plânge după clipele acelea. Nu vreau să deschid ochii, așa încât las amintirile să mă inunde. Îmi aduc aminte cu drag cum ne strângeam cu toții la colț de stradă și ne pregăteam să dispărem din raza părinților pentru câteva ore. Fugeam în poieniță imediat cum ultimul părinte intra în casă și mai reveneam abia seara când eram epuizați de atâta alergat. „Tanti Ana, o lăsați pe Eliza pe afară?” era semnalul care mă făcea să mă încalț pe drum și să mănânc în fugă un colț de pâine cu zahăr. Soarele mă ajută mult mai mult să-mi amintesc de ziua în care Eliza s-a decis să intre și ea în rândul băieților. Deja râd în sinea mea de cât de ambițioasă eram. Am plecat de acasă după fratele meu, supărată că nu a vrut să mă ia cu el. Cristina deja mă strigase, așa încât eram echipa completă. Am fugit pe gârlă, nu departe de casă ce-i drept, dar nu ne-am oprit până nu am ajuns acolo. Băieții nu au fost prea bucuroși când ne-au văzut, dar, s-au gândit ei că dacă ne pun pe noi să dăm cu bățul să speriem peștii să intre în plasa lor confecționată din perdeaua mamei, ne speriem de toate necuvâtătoarele care bântuie prin apă și scapă de noi. Zis și făcut, numai că nouă a început să ne placă. Ce-i drept, nu eram noi prea pricepute, pentru că băieții deja erau nervoși că le-am speriat prada. N-a durat prea mult și din șușotelile lor ne-am dat seama că pun ceva la cale. Nici nu știu în ce moment a început o stropeală adevărată, care ne-a făcut fleașcă din cap până în picioare. Și băieții au renunțat la pescuitul lor la „perdea”. Hainele deja ude ne incomodau, astfel încât am profitat de moment și am făcut baie în gârla noastră neagră de la ploi, doar în costumele de baie. Ce să mai … acum nu aș mai intra în apa de pe gârlă nici cu picioarele, dar atunci chiar nu conta. Găseam orice prilej de bucurie și trăiam fiecare zi cu zâmbete și fugiți de acasă. Cred că am stat vreo trei ore în apă, surpriza noastră a fost mare când ne-am decis să mergem acasă, leșinați de foame cum eram. Se pare că cineva ne făcuse o surpriză și ne furase hainele. Ce-i drept, rușine prea mare nu ne era să mergem așa acasă, dar ne era teamă de ce vor crede părinții. Cu buzele vinete, tremurând, am plecat ușor spre casă. Întrebându-ne cine ar fi putut să ne facă așa ceva, descoperim, la marginea pădurii pe lângă care eram nevoiți să trecem de fiecare dată când mergeam la gârlă, că hainele noastre erau fix într-un copac. „Oare cine ar fi putut face așa ceva, se întreba Cristina?” „Eh, ce știi tu, spuse Bogdan, au prins aripi și au zburat când au văzut cât de urâtă ești!” Cristina aproape a început să plângă la auzul acestor răutăți, când, de după copac, a apărut Radu, vărul meu. Venise în vacanță la noi și pentru că nu ne găsise acasă, ne-a căutat pe gârlă și s-a gândit să ne facă o farsă. Desigur că băieții l-au alergat până acasă și noi după ei. Țin minte și acum că mama nu a putut scoate nici două vorbe de la noi până nu am terminat de mâncat. Eram lihniți după câțiva kilometrii de mers pe jos și bălăcit vreo 3 ore. Nu știam ce sunt acelea tablete, telefoane sau laptopuri. Eram copii normali, care petreceau cât mai mult timp posibil în aer liber, făcând mișcare.

Încă mai zâmbesc, chiar dacă amintirea aceasta se decide să dispară și să lase loc întunericului. Deschid iar ochii și privesc pe stradă. Mă cuprinde brusc melancolia când observ că, deși este vacanță, fuga de acasă și scăldatul au luat locul tabletelor și așa a dispărut copilăria. Păcat…

Totuși, părinți, există o alternativă și pentru copii voștri. Dacă sunteți din Brașov sau din împrejurimi și încă nu v-ați decis ce sport este bun pentru dumneavoastră sau copii voștri, cea mai mare oră de sport are loc în Piața Sfatului, pe 11 iulie. De la ora 9 de dimineață și până seara la 9, instructori de fitness din țară și din străinătate vin să întrețină atmosfera. Zumba, Kangoo Jumps și multe alte sporturi vă stau la dispoziție.

Miscarea-Face-Bine-Brasov-2015-POSTER-v6

În afară de această oră de sport, tot în Brașov, în aceeași zi are loc și Crosul de seară Mișcare face bine.

Crosul-Miscare-Face-Bine-BRASOV-WEB-800x6001

Apropo, următoarea „Cea mai mare oră de sport” se va desfășura pe 1 august la Mamaia, iar detalii despre ea vei putea găsi pe miscareafacebine.ro.

Este și păcat ca viitorii oameni ai acestei țări să fi fost niște copii închiși în casă, copii tehnologiei. Gândește-te la asta și haide să salvăm copilăria!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s