Dragostea printre rachetele de tenis

Priveam fascinată cuvintele cum apăreau în fața mea. Citeam cu sufletul, parcă nimic nu mă putea distrage. Eram pe banca mea preferată din parc și mă bucuram de soare. Nicholas Sparks ma bucura cu ale lui povești de dragoste și visam și eu la una. Treceau oamenii pe lângă mine și eu nu îi observam. Iubeam să îmi beau cafeaua printre rânduri, soarele să mă mângâie cu razele lui și să îmi încălzească sufletul. Obișnuiam ca în fiecare dimineață de vară să ocup aceeași bancă de lângă terenul de tenis. Parcul era plăcut dimineața, doar câțiva bătrâni se plimbau spre piață. Dintr-o dată cartea mea s-a închis.

7_s

       (Sursa: tennisdailynews.net)

Era el, băiatul cu ochii negri care juca tenis. Era înconjurat de rachetele de tenis ale colegilor lui și zâmbea ștrengar. Mi-a atras atenția că în loc de o rachetă de tenis avea trei. Atunci am uitat de carte și m-am uitat în ochii lui. Nu mai văzusem niciodată ochii așa de negri. Îmi ajungeau în suflet și parcă îmi citeau și cele mai ascunse gânduri. M-am pierdut instant și nu am putut să mă dezlipesc de el.

– Te rog să mă scuzi, Andrei este mai agresiv dimineața și de multe ori mingea nu ajunge unde trebuie. Te văd în fiecare dimineață aici. Pot să te întreb ceva?

Când i-am auzit vocea suavă, m-am trezit din visare. Am reușit doar să las capul în jos și, în încercarea de a îmi reveni, mi-am concentrat atenția spre încălțămintea lui de tenis. Am tras aer în piept și i-am răspuns:

-Oare? Ia să vedem, poți? Adidașii ăștia i-am mai văzut undeva, zic eu!

-Hmmm… nu pari genul de fată interesată de tenis. Dar, da, i-am primit cadou. Tata mi i-a achiziționat de la un magazin tenis de câmp.

-Ce voiai să mă întrebi? Cartea mă cam așteaptă.

Dar băieții deja îl strigau și chicoteau când ne vedeau. De câteva săptămâni tot speram să îl zăresc mai de aproape, însă abia acum am avut ocazia. Mi-a zâmbit iar și a plecat. Oare ce voia să mă întrebe? Auzi la mine, de când mă uit eu la adidașii unui băiat? Pffff…halal scuză.

Am continuat să vin în fiecare dimineață în parc. Aceeași bancă, aceeași oră. Însă el nu a mai apărut …Nu sunt eu expertă în tenis, dar mi-l imaginam ca fiind un pui de Nadal. Am început să mă documentez cât mai mult, doar – doar vom mai avea ocazia să vorbim.Nu voiam să mă fac de ras. Știam tot ce ține de ținută, chiar mă gândeam să îmi achiziționez o rachetă Wilson Us Open. Deja mă vedeam purtând fustițele acelea specifice, like Simona Halep. Pierdusem mai mult de două ore pe site-ul celor de la Premier Tennis și chiar îmi părea rău că nu reușisem să-l revăd. Us Open, Australian Open … deja visam cu ochii deschiși.

Advertisements

Crăciuniță pentru tine

Se spune că într-o relație unde se vrea perfecțiune, o femeie trebuie să fie pe rând mamă, prietenă, iubită și amantă. Un rol destul de greu de îndeplinit dacă nu dispui de armele necesare: răbdare, inteligență, iubire, pasiune și dorință. Și pe lângă toate astea, trebuie să ai grijă de tine să te simți o femeie împlinită, pentru că dacă tu nu o faci, nimeni altcineva nu o va face. Trebuie să ai grijă să te simți sexy chiar și atunci când ești în bucătărie și gătești, sau atunci când ești în pat cu iubitul tău. Acum că vine Crăciunul, poți face asta cu ajutorul unei lenjerii intime, care te va ajuta și pe tine să ai mai multă încredere în tine și să te simți sexy, dar și iubitul tău va fi cu siguranță încântat. În orice relație este bine să existe diversificare, să îmbini utilul cu plăcutul și de ce nu, să îi faci iubitului tău un cadou și tu să te alegi cu o lenjerie sexy.

Eu una aș opta pentru ceva mai în ton cu anotimpul și cu sărbătorile ce vin. Un costum de crăciuniță aș alege eu, anul ăsta să vină Doamna Crăciun, Moșul să fie în vacanță. Parcă mă și văd că întru pe site-ul celor de la Just4Girls și îmi comand unul și pregătesc atmosfera. Bradul este deja împodobit, pentru că suntem printre norocoșii care au încă o sobă în casă ne vom bucura de lumina focului, de lumânări parfumate îmbinate cu mirosul de brad și de o sticlă de vin care să ne mai relaxeze. A fost un an plin și merităm asta amandoi. Să nu uităm de muzică, altfel atmosfera nu ar fi completă.

Hai să-ți arăt costumele care mi-au plăcut mie și pe care le-aș achiziționa acum în prag de sărbători. Ca să fie treaba și mai frumoasă, le-am găsit și la reducere. Spune-mi tu că nu e un cadou perfect!

Tu ce lenjerie ai alege?

Tu , eu, dar nu NOI

primeart_903

De câteva zile tot vreau să-ți vorbesc despre relații. Nu știu nici eu ce m-a apucat. Să fie oare din cauza lucrurilor care se întâmplă în jurul meu? Nici eu nu știu.

Însă vreau să-ți vorbesc despre relațiile nepotrivite. De ce oare ne trezim că suntem într-o relație nepotrivită? Ce o fi așa de greu să deschidem bine ochii de la început, sau și mai și, să ne ascultăm instinctele și să fugim mâncând pământul? Vezi un tip și îți place de el. Ajungi să te apropii de el și să ieșiți de câteva ori și începi să descoperi că nu e ceea ce pare, că nu te prea atrage nimic la el, dar totuși alegi să rămâi pentru că nu ești sigură de ceea ce vezi. De ce trebuie să mai pierdem timpul cu toate astea? Pentru că așa suntem noi. Pentru că ne convingem greu de un lucru care e fix sub nasul nostru și închidem ochii atunci când ar trebui să nu cedăm așa de ușor. Pentru că ne plac opusurile. Pentru că tot ce e interzis miroase bine și te scoate din normalitate. Pentru că nu te gândești că pe viitor asta te va marca și nu te vei mai putea apropia așa ușor de nimeni. Pentru că te saturi de singurătate și pentru că nu ai răbdare să întâlnești omul potrivit. Pentru că visezi la o familie frumoasă, la doi copii, la o casă mare și albă, cu o terasă plină cu flori și pentru că bunica ți-a spus că bărbatul trebuie să le aibă pe toate.

De ce nu putem alege pur și simplu ascultându-ne instinctele? Pentru că totul ar fi mult prea simplu și pentru că nu avem suficientă încredere în noi că ne putem descurca foarte bine și singure. Pentru că țața Leana din colț, care vinde flori, îți spune că femeia e făcută să fie supusă barbatului și tu nu ai cum să fii altfel, că deh…apoi nu te mai ia nimeni maică!

Și uite așa te mulțumești să ieși cu tipul care ți se părea drăguț, dar nu e în stare să-ți spună două vorbe frumoase, ca să nu mai zic să vină cu flori. Ce flori? Visez! Să te mai și conducă acasă, că așa este frumos, poate puțin romantic? Nu poate, pentru că n-are mașină și stai departe și e mult de mers pe jos și el nu are cu cine se întoarce. Și tu zâmbești, îl săruți și-ți spui că nu-i bai, nu ești singura care face asta. Are el alte calități, dacă nu cavalerismul, măcar are carismă.

Și uite așa ajungi să stai cu un mitocan, pentru că nu vrei să înțelegi că ceea ce își dorești nu e prea mult, ci doar ceea e meriți, însă trebuie să aștepți. Ce să-i faci, răbarea nu a ajuns pe la toată lumea, însă lucrurile se întâmplă atunci când vor ele, nu când vrei tu.

Deci, fetelor, lăsați bărbații de genul pentru altele și concentrați-vă pe ceea ce merită cu adevărat.

Eu, tu, dar nu NOI!

De ce mint bărbații?

Diseară ne vedem la o bere, ca băieții. Să nu lipsești!!

Primesc mesajul ăsta de la Cristi.  Am și uitat cât timp a trecut de când am mai putut să ies cu băieții la bere. Aș ieși, dar oare ea ce o să zică? Am trecut printr-o perioadă mai dificilă a relației noastre și am decis să nu o mai supăr dacă vreau să o păstrez lângă mine. M-a prins cu minciuna data trecută când am ieșit cu băieții și mi-a luat destul de mult să o conving că îmi pare rău și că nu se va mai repeta. 

Ioana nu îi suportă pe prietenii mei. Zice că au o influență proastă asupra mea și că doar ea este omul care reușește să scoată la suprafață ce e mai bun din mine. Poate că are dreptate și cândva explicația asta m-ar fi mulțumit, dar acum deja a trecut prea mult timp de când i-am văzut și chiar mi-e dor de ei. Ce-i drept, ultima dată am băut cam multe beri și nu rețin cum am ajuns acasă. Știu doar că am suportat văicărelile Ioanei și că am uitat de mahmureală, preocupat fiind de noua mea durere de cap: ea.

Dar cum să fac să ies și să nu mai comenteze? Am impresia că a pus stăpânire pe viața mea, dar nici nu vreau să o pierd. Știu, o să ies și îi spun că am o întâlnire la serviciu, îl pun pe Vali să mă sune de urgență și așa scap pentru câteva ore. Mă văd cu Cristi și băieții, beau două beri și mă întorc cât ai zice pește. 

Ghici ce …m-am văzut cu băieții, am băut vreo două beri … peste măsura Ioanei și am uitat să mai ajung acasă. Când am nimerit totuși drumul, aveam deja bagajele făcute și eram oarecum împăcat. Voiam să fiu iar liber, să ies cu prietenii mei, să pot să fac orice-mi poftește inima fără să mă gândesc că o deranjează pe ea. Atunci am realizat că uneori bărbații mint din cauza femeilor.

barbati-mincinosi

Deci, ce ziceți fetelor, așa să fie oare?

Când ar trebui să te căsătorești?

Există foarte multe femei care văd o căsătorie prematură ca pe cea mai mare reușită a vieții lor. Unele dintre ele se căsătoresc pentru a scăpa de acasă, sau pentru a beneficia de micile cadouri pe care le primesc de-a lungul căsniciei de la soțul bogat și bătrân pe care și l-au ales. Când zic prematură, mă refer că o căsătorie ar trebui să apară ca o continuare a relației de iubire, la momentul potrivit, după ce ambii parteneri s-au convins că vor să se dedica unei vieți împreună, nu după foarte puțin timp de relație. Cele mai multe căsnicii eșuează, tocmai pentru că nu s-a ținut cont de multe aspecte atunci când s-a luat această decizie.

casatorie

Am întâlnit fete care erau deosebit de încântate că au reușit să se căsătorească până la 25 de ani și m-am ales cu o privire de genul „ tu nu ai avut noroc!”. Pentru acestea, am un mesaj mai aparte: dragelor, am fost și sunt o pretențioasă și sunt de părere că toate lucrurile se fac la timpul lor. Și dacă nu m-am măritat până la 25 de ani, nu mă consider cu nimic mai prejos de voi, ci din contră, sunt perfect mulțumită de libertatea pe care o am și de statutul meu din prezent. Pentru că o căsnicie înseamnă mult mai mult decât o simplă înmatriculare, cum îmi place mie să o numesc. O căsnicie pleacă de la iubire, respect și ajunge la susținere, devotament și, de ce nu, sacrificiu, într-un sens plăcut. Și multe altele.

Însă, nu cred că există o vârstă la care să te căsătorești. Totul se întâmplă când trebuie să se întâmple. Tu ce crezi? Când ar trebui să te căsătorești?