Let me …

A adormit zâmbind in brațele lui. Dupa mult timp se simțea in sfârșit in siguranța. Doar mai tresarea din cand in cand pentru ca nu i venea a crede ca el e acolo.

Visase de mult la zilele astea frumoase. Toate lacrimile si toate zilele înnorate s au risipit cand el a decis ca o vrea din nou pe ea. Dar oare cât va tine?

Sunt cei mai frumoși împreuna, chiar daca soarta este împotriva lor. Daca se nășteau in alta parte, sau daca se cunoșteau in alta viața, acum poate erau Fericiți impreuna. Dar nu, lucrurile stau altfel. Totul e împotriva lor, dar ei tot ajung împreuna..

Desi, in fiecare dimineata își iau rămas bun unul de la celalalt si trăiesc cu teama ca seara nu se vor mai revedea.

Advertisements

My birthday is coming

Mai e doar o săptămâna si vine ziua mea. Daca acum câțiva ani așteptam cu nerăbdare sa se întâmple asta, se pare ca acum la 26 de ani s a schimbat ceva. Ma simt altfel, ma simt bine, ma simt ca la 16 ani, vârsta mea favorita. Dar de un lucru imi pare rau….parca au trecut anii prea repede si eu am invatat destul de tarziu ca trebuie sa ma bucur de tot ce ma înconjoară, in loc sa cer mai mult. Pot sa spun ca au fost cei mai frumoși 27 de ani, bine…cât imi amintesc din ei, însă deși uneori simteam ca am ajuns la capătul puterilor, cineva de sus a avut grija de mine.

Asa e, vârsta e doar un număr, sufletul mi e tânăr. Sunt recunoscătoare ca mi s au îndeplinit toate dorințele pana acum, chiar daca de multe ori nu am știut ce e potrivit pentru mine.

Deeeeciii, ultima săptămâna la 26 de ani începe! Wish me Luck!

Kisses,

E.

Să întâmpinăm cu bine noul an

Dragilor, a fost un an plin și frumos 2016. Mai avem doar câteva zile pană ni se va acorda o noua șansă.  O șansă să facem din 2017 cel mai frumos an. A fost și greu, dar și plin de lecții. Nici nu mai știu ce îmi propuneam la început de 2016, însă știu ca sunt împlinită și recunoscătoare pentru ceea ce am: prieteni minunați,  familie și oameni care mi au fost alături deși nu le am cerut-o. Nici nu vreau sa ma gândesc dacă as fi schimbat ceva la anul ce tocmai a trecut. Sunt bine și asta e tot ce contează.  

Va pup pe toți cei care mi ați citit blogul,  chiar dacă nu am mai avut timp de el. Sa fiți fericiți!!

La mulți ani!

Timpul

Ce e timpul?

E o nebuloasa. Nimeni nu stie de unde vine si cand trece asa de repede. Apare de nicaieri si dispare cand ti e lumea mai draga. Asa au trecut 9 ani. 9 ani in care am pierdut aproape tot, 9 ani in care am invatat sa traiesc fara tine. Doar 9…si, totusi, parca a fost ieri. Imi aduc si acum aminte ziua cea mai cumplita din viata mea. Nu mi imaginam ca timpul nu va fi de partea ta si ca te va scoate dintre noi. Nu! Voiam sa cred ca tu vei fi mereu langa mine si ca noi nu vom fi ca altii. Dar am fost. Timpul ne a despartit acum 9 ani…te a trimis numai el stie unde si pe noi ne a lasat cu sufletele pustiite. E deja tarziu sa ma mai intreb de ce eu, de ce tu. Insa timpul asta mi a lasat ceva de pret: amintirile cu tine. 

9 ani..doar 9…..

Cuvinte

Se pare că mă aflu într-o perioadă de liniște a cuvintelor. Încerc să le trezesc, dar sunt la fel de puturoase ca mine în concediu. S-au pitit pe undeva și nu e mai găsesc. Mi-e dor de ele, dar știi cum e cu dorul: e un sentiment care te învăluie, te doare și abia când se hotărăște să te elibereze te simți cu adevarat om. Așa și cuvintele mele. Unde s-au pitit? Vreau să scriu, vreau să împart chestii cu voi, vreau, vreau, vreau ….

M-am trezit cu gândul ăsta și nu vreau să mă las de el. Mi-am făcut blog tocmai pentru a putea scrie, pentru  a putea spune oamenilor ce cred. Nu m-a interesat niciodată de cei care m-au judecat, care au râs de cuvintele mele. Și atunci de ce nu reușesc să le mai găsesc? 😦

S-au întâmplat destul de multe chestii lately, nu pot să mă plâng de o viață plictisitoare. Și mereu am găsit o scuză să îmi abandonez copilul. Pentru că blogul ăsta e ca un copil pentru mine. L-am creat dintr-o dorință și iubirea pentru cuvinte a fost părintele lui. L-am crescut cu dragoste și pasiune și mereu l-am hrănit cu grijă. Și de ceva vreme l-am abandonat. Ne-am abandonat. Mi-e dor de tine! Lasă-mă să-ți fiu iar mamă, lasă-mă să am din nou grijă de tine. Cheamă cuvintele la tine!

 

Las-o asa!

Uneori imi place sa stau intinsa pe covor si sa privesc tavanul. Imi plac liniile pe care trafaletul le a lasat pe tavan, asemeni iubirii pe suflet. Inegale, pierdute printre stropii albi, ma duc cu gandul la viata. Da, viata e alba si imi zambeste atunci cand stiu sa ii zambesc si eu.
Uneori inchid ochii.
Alteori nu.
Doar ma uit asa pierduta intre liniile astea si parca imi vad intreaga viata. Cele mai sterse sunt oamenii pe care i am lasat in urma, iar cele profunde sunt iubirile mele din prezent: oameni.
Ma ridic dupa cateva minute bune si incerc sa zambesc. E mai usor acum. Am lasat o parte din mine intre ele si sufletul mi e lin. Ma asez pe marginea patului si imi privesc chipul in oglinda: n ai imbatranit doar tu, ci si omul din oglinda! Dar e o imbatranire care nu se vede, o imbatranire care se simte intre toate dungile de pe pamant.
Totul e in dungi..

As scrie. Asa de tare ma mananca degetele. Dar de fiecare data cand incep ceva, ma opresc dupa primele randuri. Inainte puteam sa ma exprim fara probleme, dar de cand cu tine nu o mai fac. Am invatat ca oamenii profita de tot ceea ce le spui, everything you say can and will be use against you. Si asa a fost mereu. Nu mi a pasat niciodata cu adevarat ce cred oamenii de gandurile mele si de fiecare data am scris pentru ca asa am vrut. Vreau sa pot sa scriu iar fara probleme, sa am zile in care pana si 10 idei diferite sa mi vina in minte. Mi e dor de clipele alea. Mi e dor de impartasit toate tampeniile cu voi, mi e dor de toate lunile in care aveam mai mult timp pt mine.

Când iubești bărbatul nepotrivit, întrega lume ți se pare nepotrivită

My Journal

Când iubești bărbatul nepotrivit, întrega lume ți se pare nepotrivită. Parcă nici soarele ăsta frumos, care apare după zile întregi de întuneric, nu mai e în stare să-ți încălzească sufletul. Nici o ciocolată nu poate să-ți aducă zâmbetul pe buze … nimic. Când iubești bărbatul nepotrivit te stingi în fiecare zi. Ușor-ușor dispare tot ce credeai că e mai frumos. Totul în jur devine rece și sufletul îți plânge. Te dai cu capul de pereți că ai îndrăznit să visezi la ceva ce nu poți avea, că ai iubit un suflet ce nu e capabil să iubească și orice ai face durerea din suflet nu dispare. Doar pentru că ai ales să iubești bărbatul nepotrivit.

Îți dai seama cum ar fi să-l iubești pe cel potrivit, dacă pe el l-ai iubit atât de tare? Cum ar fi să te trezești dimineața cu zâmbetul pe buze și să-l vezi dormind lângă…

View original post 69 more words

Inca o zi cu urari

La noi aici in oras, unde si apa este poluata, e mai greu sa ti gasesti prieteni. Ne cunoastem toti, ce i drept, insa prieteni sunt prea putini.
La noi barfa e in toi si chiar daca nu ai apucat sa faci nimic, tot afli ca ai facut ceva. Asa e in orasele mici, unde si daca vrei sa nu cunosti pe toata lumea e imposibil.
Printre toti acesti oameni am gasit unul a carui zi este azi. E o ea, ce i drept. Ce mi a placut mie la omul asta? Ca este printre singurii care ma accepta asa cum sunt si nu incearca sa ma schimbe, ca in timp am sudat impreuna o prietenie si nu ne am folosit una de alta. Da, e o ea. O prietena care stie sa sune fara sa stie ca ai nevoie de ceva, o prietena care e prietena.
La multi ani, zuzo! Sa ti dea Dumnezeu viata lunga, nu d alta dar vreau sa ne bucuram de prietenia asta cat mai mult timp. Sa ramai asa nebuna cum esti, si sa ai grija de mine ca si pana acum. Love u :*