Pucioasa: băile de sulf

10408835_10204710528977917_8594224256122120759_n

Puțini dintre cititorii acestui blog probabil au auzit de orașul Pucioasa. Este orașul meu natal și este situat în cursul mijlociu al râului Ialomița, mai exact în județul Dâmbovița. Se află la doar 20 de km de Târgoviște, în zona dealurilor subcarpatice și la o distanţă aproximativ egală față de Bucureşti şi de Braşov, la 100 de km de fiecare.

În trecut, localitatea purta numele Podurile, însă o dată cu dezvoltarea băilor și-a însușit numele Pucioasa. Izvoarele minerale de pucioasă și iod se află în Pucioasa-Sat.

A fost declarată stațiune balneoclimaterică și de atunci este continuu vizitată. Băile de sulf sunt benefice pentru afecțiunile reumatismale degenerative abarticulare, inflamatorii, post-traumatice și post-operatorii ale aparatului locomotor, afecțiuni respiratorii, ORL, dermatologice.

foto_pucioasa_00

Hotelul Ceres oferă turiștilor o gamă vastă de proceduri, precum:

bai calde cu apa minerala la cazi si la bazine ;
bai de plante la cada ;
împachetări cu parafina ;
inhalații și aerosoli cu apa sulfuroasa ;
electroterapie cu curenți de joasa, medie si înalta frecventa
duș subacval, bai galvanice ;
termoterapie ;
masaj segmentar, regional și reflex ;
kinetoterapie individuala, cu manipulări pentru articulații;
periferice, tracțiuni articulare și vertebrale.

Surse:

http://www.tbrcm.ro/statiunea-de-tratament-balnear-pucioasa.php

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pucioasa

Advertisements

Călător în lumea viselor: Machu Picchu

Mereu am fost un spirit liber și mereu mi-au plăcut călătoriile. Dacă până acum nu reușeam să pun bănuți de-o parte să plec acolo unde îmi doream, măcar reușeam să îmi aleg destinațiile. Visătoare din fire, fecioară adevărată, zic eu … m-am visat în Peru, asta undeva prin clasa a 7-a. Am descoperit într-un manual de geografie că există atât de multe locuri frumoase în lumea asta atât de mare, încât eu voiam în Machu Picchu. Dorința mea încă nu s-a îndeplinit, însă am ales să fiu informată înainte de a porni la drum.

Machu_Picchu_early_morning

Și de data aceasta wikipedia și-a făcut treaba foarte bine :

Machu Picchu este un sit incaș din secolul al XV-lea, situat în regiunea Cusco. Ruinele au fost redescoperite în 1911 de către arheologul Hiram Bingham, fiind unele dintre cele mai frumoase și enigmatice locuri străvechi din lume. În timp ce incașii în mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m înălțime), ridicând sute de structuri de piatră începând cu anii 1400, legendele și miturile indicau faptul că Machu Picchu (însemnând “vechiul pisc” în limba Quechua) era adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incașii l-au transformat într-un mic (cu o suprafață de 5 mile pătrate), dar extraordinar oraș.

images

Invizibil de dedesubt și complet limitat natural, înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populația, și irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incași ca un oraș ceremonial secret. 610 metri deasupra, gălăgiosul râu Urubamba, norul înfășoară ruinele palatelor, băilor, templelor, hambarelor și a în jur de 150 de case, toate într-o remarcabilă stare de conservare. Aceste structuri, săpate în granitul din vârful muntelui sunt minuni atât arhitecturale cât și estetice. Multe dintre cărămizile cântărind 50 de tone sau chiar mai mult sunt atât de precis sculptate și unite cu atâta exactitate, încât îmbinările fără mortar nu permit nici măcar unei lame de cuțit să intre printre ele. Se știu puține lucruri despre utilizările sociale sau religioase ale orașului în vremurile incașilor. Scheletele a 10 femei și ale unui bărbat duc la presupunerea că acest sit ar fi putut fi un sanctuar pentru pregătirea preoteselor și/sau a mireselor nobilimii incașe. Oricum, examinarea ulterioară a oaselor a dezvăluit un număr egal de oase masculine, ceea ce indică faptul că Machu Picchu nu era exclusiv un templu pentru femei.

Patru secole au fost necesare pentru descoperirea unei fantastice fortărețe ascunse printre piscurile de 4000 de metri ale anzilor peruvieni. Nu i se cunoaște adevăratul nume, ce destinație avea și de ce a fost părăsită de băstinași în secolul XVI, fără a fi atacată de conchistadori. A scăpat neobservată de europeni până în secolul al XX-lea, când a primit și numele de Machu Picchu.

Machupicchu_intihuatana

În secolul al XII-lea, enigmatica populație ce-și spunea Inca (Fii Soarelui) cucerea un vast teritoriu în nordul și vestul Americii de Sud, venind de undeva din zona meridională a continentului – nu se știe nici acum cu precizie de unde. Deși nu erau la fel de războinici și necruțători ca aztecii, incașii au cucerit nu mai puțin de 500 de civilizații amerindiene.

Nu s-au impus prin cultură (nu cunoșteau nici o scriere) căci aceștia transmiteau mesaje printr-un sistem de noduri și lungimi ale sforilor (ce nu este încă cunoscut), ci printr-o temeinică, chiar spartană organizare social-legislativă. Dar, mai presus de toate, aveau “obsesia” construcțiilor de drumuri pavate și de cetăți-fortărețe (inclusiv în junglă) menite să reziste veșnic în fața oricărui inamic. Capitala incașilor, Cuzco, era – arhitectural – comparabilă cu Roma cezarilor. Dar la numai 130 de kilometri de Cuzco, printre crestele andine, se află cetatea Machu Picchu.

Găsită abia în 1911, această citadelă a fost concepută ca un labirint citadin inexpugnabil. La peste 4000 de metri, lemnul era o raritate și totul a fost durat în piatră: terase, fotificații, palate regale, locuințe simple, bazine de acumulare a apei de ploaie, cărămizi, piețe și un sofisticat sistem de parcele agricole pentru cultura principală, porumbul. Totul se încadrează într-un plan urbanistic aparent “întortocheat”, menit să deruteze eventualii invadatori. Este un unicat arhitectural impresionant și abia fotografiile făcute din avion i-au pus în evidență toate însușirile.

De fapt, ceea ce îi frapează cel mai mult pe cercetătorii istoriei amerindienilor este incredibila coincidență dintre opera mitică a lui Dedal (“inginerul” care a construit Labirintul de încarcerare al Minotaurului, sau, în altă variantă, palatul-labirint al regelui cretan Minos din Knossos). Labirintul Machu Picchu reflectă la rându-i simbolul vieții pline de meandre și în care drumul nu duce niciodată înapoi, ci mereu înainte, spre moarte. Inspirat din spiralele scoicilor (așa cum afirma poetul grec Theodorides), Labirintul – fie el amerindian, grec sau egiptean (cel al reginei Hawara din Krokodilopolis, de exemplu) – are deci conotația luptei cu timpul, el este adevăratul prizonier.

Și încă o enigmă: rețelele de drumuri făcute de cei care nu au cunoscut roata! 16.000 de km de drumuri pavate (a doua, ca lungime, după rețeaua romană de 90 de mii de km), inclusiv poduri suspendate în zonele mlăștinoase și nisipoase! De ce acest efort de tăiere de “autostrăzi” în coastele Anzilor, dacă incașii nu au avut vehicule, necunoscând roata? Nu lipseau borne indicatoare din 7 în 7 km și locuri de odihnă din 20 în 20 de km. Ideea utilizării drept piste de aterizare-decolare a fost avansată de foarte mulți cercetători, dar nu există dovezi credibile… nu încă… Nici un drum special amenajat nu ducea către Machu Picchu. Această enclavă (probabil a preoților, putând adăposti doar 500 de persoane) există parcă în afara timpului și spațiului, ascunzând mistere încă de nepătruns.

Eu zic să golim pușculițele și să vizităm acest loc plin de istorie!  Tu unde ți-ai dori să călătorești?

București, capitală Europeană a Culturii

Știu că fiecare țară îți dorește ca a ei capitală să fie printre primele în orice clasament. De data aceasta a venit rândul Bucureștiului să candideze la funcția de Capitală Europeană a Culturii în 2021. Însă, are nevoie de susținători pentru ca acest lucru să se îndeplinească. Fiecare dintre noi poate deveni voluntar în acest scop, sau poate ajuta îndeplinirea acestui obiectiv prin simpla susținere a acestui proiect pe rețelele de socializare, împărtășind cu prietenii informații despre București. Tot de trebuie să faci  este să urci poze, filmulețe sau mesaje și să folosești hashtag-ul #bucurești2021. Nimic mai simplu!

casa-poporului_723-l

ateneul-roman-bucuresti-725

lille-2004

Cele mai ieftine locuri unde te poți muta

Știu, te-ai săturat de România. Peste tot, la colț de stradă și nu numai, e plin de câini vagabonzi, n-ai ce le face. Drumurile noastre poate se vor repara vreodată, impozitele cresc, salariile nu prea, dar se pare că cercetătorii s-au gândit la toate. Cu salariul din România te poți muta liniștit în cele mai ieftine țări din lume și nu oricum, ci cu chirie. Problema este că niciuna dintre ele nu este prea aproape de noi, dar, vorba românului, bagi un bilet la loto și te-ai scos.

Așadar, cele mai frumoase locuri unde te poți muta cu bani puțini sunt: Guatemala (320$), India (150$), Malaezia (223$), Nepal (90$), Nicaragua (150$), Panama (450$), Vietnam (300$). În afară de aceste sume, se pare că utilitățile sunt undeva între 30 și 120 de dolari. Parcă mă gândesc deja la ce ciorap să mă apuc de strans banuți să îmi iau o vacanța frumușică. Sună bine, nu?

1e5261c2-20c7-41ef-8edd-f54f52e3aae8 5 14-Nicaragua_MainPic 318309_panama-san-blas-1 anh12013121324021 download guatemala-beach.

Hai la Teatru!

Te-ai săturat de weekendurile alea în care nu faci mare lucru? Te-ai săturat de orele petrecute în pat doar pentru simplu motiv că ai avut parte de o săptămână înfiorătoare și nu mai ești în stare de nimic, dar totuși vrei să faci ceva cu timpul tău liber? Atunci hai la Teatru!

19-1764x700

Știu, poate nu e genul tău de weekend, poate nici al meu, dar m-am decis să încerc ceva diferit. Îmi plac lucrurile noi și, mai ales, sufăr de plictiseală. Sunt sigură că în orice oraș din țara asta te-ai afla vei găsi o piesă de teatru și pentru tine.

Untitled-2-02

La Târgoviște, Teatrul Tony Bulandra ne așteaptă cu piesele sale.

teatru-bulandra-1764x700

Am cam îmbătrânit și cluburile sau ieșirile gălăgioase nu mai sunt pe placul meu. După o săptămână plină îmi doresc să mă relaxez și să pot să ies și din casă în timpul ăsta. Așa că, recomandarea mea pentru weekendul celor care vor să vadă un film, dar să nu fie film și să nu fie la cinema și să nu fie acasă, este teatrul. Aștept cu drag impresii!

Weekend plăcut!

images

Recomandare film de weekend

Pentru că e deja Vineri și pentru că probabil și voi ați avut parte de o săptămână grea, mi-am propus weekendul acesta să lenevesc mai mult. Bateriile trebuiesc încărcate și cum altfel dacă nu cu un film bun. Recomandarea mea de weekend este The Age of Adeline.

the-age-of-adaline-919208l

Rămânând miraculos la vârsta de 29 de ani timp de aproape opt decenii, Adaline Bowman (Blake Lively) duce o existenţă retrasă, evitându-i din răsputeri pe cei care i-ar putea da în vileag secretul. Dar o întâlnire întâmplătoare cu atrăgătorul filantrop Ellis Jones (Michiel Huisman) reaprinde în ea pasiunea pentru viaţă şi dragoste. Atunci când un weekend petrecut cu părinţii lui (Harrison Ford şi Kathy Baker) riscă să dezvăluie adevărul despre ea, Adaline ia o decizie care-i va schimba viaţa pentru totdeauna.

Secretul lui Adaline ni-i prezintă în rolurile principale pe Blake Lively (Gossip Girl, The Town), Michiel Huisman (Wild, Game of Thrones), Kathy Baker (Saving Mr. Banks, Edward Scissorhands), alături de Harrison Ford (Ender’s Game, Star Wars) şi Ellen Burstyn (Interstellar, Requiem for a Dream).

age-of-adaline-1  blake-lively-the-age-of-adaline-1955-inline

download