Dragă tati,

Sunt bine, chiar dacă azi se fac 15 ani de când călătoria ta pe aceste meleaguri a luat sfârșit. Ai pierdut destul de multe lucruri din viețile noastre, dar să știi că noi nu te-am uitat.

Mie îmi lipsești, mai ales că de când ai plecat tu nu a mai avut nimeni grijă de mine. Mai știi când am venit acasă și ți-am spus că s-a luat cineva de mine dar să stai fără grijă că le-am spus cine e tata? Mi-aș dori să mai pot face și acum acest lucru, dar am învățat să am grijă singură de mine.

Recunosc că am ales să păstrez cele mai frumoase amintiri cu tine, nu îmi aduc aminte nimic altceva despre tine și uneori mă întreb cum ar fi fost viața mea dacă tu ai fi fost și acum aici. Mi se strânge inima și oftez, dar nu voi afla niciodată.

Îl mai știi pe copilul ăla suparat și plângăcios că nimeni nu îl înțelege? A devenit femeie și s-a înțeles singură și viața ei s-a schimbat când a încetat să mai aibă așteptări. Sunt bine, tati … doar mi-e dor de tine.

Mama este bine și ea, relația noastră a devenit din ce în ce mai apropiată cu toate că a lipsit aproape 12 ani fizic din viața mea. A trebuit să aibă grijă de mine în ultimele patru luni de când mi-am rupt piciorul, este obosită, dar zic eu că e bine. Chiar dacă tu ai plecat și familia noastră a simțit totul ca pe o mare explozie după care nu mai rămâne nimic, ne-am cules și ne-am reconstruit.

Îmi pare rău că nu ești aici să o vezi pe Amălica, seamănă mult cu mine și cu siguranță ți-ar fi topit inima.

Toți am evoluat și suntem bine, eu încă îmi mai caut locul în lumea asta, dar știu că îl voi găsi. Nu regret nimic din tot ce am întâmpinat până acum, așa cum nu regret nici o întâmplare din viața mea, chiar dacă m-a făcut să sufăr. Să știi că sunt împăcată că nu mi-am îndeplinit încă visul de a avea o familie, dar mai este timp. Tu ai plecat devreme, dar eu mi-aș dori să zăbovesc mult și bine pe aici, așa că reîntâlnirea noastră va trebui să mai aștepte.

O să avem grijă de mama, îți promit.

Mi-e dor de tine și nu trece zi fără să mă gândesc ce tată minunat am avut. Mulțumesc pentru dragostea ta, mulțumesc că ai avut încredere în mine că pot face orice în această viață, mi-ar fi plăcut să fii aici să-mi amintești atunci când eu mă îndoiam de mine.

Mi-ar fi plăcut să pot să-ți dau și eu înapoi grija pe care tu mi-ai oferit-o, să vină și rândul meu…

Dar nu mai pot face nimic. Visez la ziua în care ne vom reîntâlni și cu toate că nu mi-e cel mai bine acum în acest moment, mai am multe de făcut aici. Așteptă-mă, dar înainte lasă-mă să te fac mândru de mine.

Mulțumesc. Te iubesc. Mi-e dor de tine.

31 is almost 32

Hello, hello

Astăzi este ultima zi la 31 de ani, iar eu mă simt de 18. Oare se poate să întinerești o dată cu înaintarea în vârstă sau am luat eu din greșeală elixirul tinereții?

Sunt pe acest pământ venită de aproape 32 de ani și nu mă mai satur să fiu aici. Sunt recunoscătoare pentru fiecare zi din viața mea, bună sau rea, pentru tot ce am și ce nu am, pentru descoperirile pe care le fac în fiecare zi în ceea ce mă privește și mai ales, sunt recunoscătoare că am învățat să fiu mai blândă cu mine și să mă iubesc.

Cu toate că 32 nu mă prinde pe o plajă undeva la soare, ciocnind o cupă de șampanie with my love life, ci acasă, cu piciorul în ghips după o aterizare eșuată, în urma unei lecții particulare de zbor :)), nu cred că este loc în care mi-aș dori mai mult să fiu decât acasă. Și cu toate astea, mă simt fericită că trăiesc, că sunt liberă, că pot să visez și să-mi îndeplinesc visurile, că sunt înconjurată de puțini oameni, dar buni.

Sunt recunoscătoare pentru tot!

Bye bye 31, welcome 32.

Recunoștință

Da, astăzi este ziua mea, ziua în care m-am decis să fiu recunoscătoare pentru tot ce mi-a oferit viața în acești 30 de ani. Au fost frumoși, dar și încărcați de provocări, pentru că întotdeauna am fost curioasă să descopăr tot ce-mi oferă viața și asta mi-a adus cele mai multe situații. Cineva îmi spunea anul trecut la câteva zile după ziua mea La mulți ani și o făcea pentru a îmi aduce aminte că de fapt ziua mea este în fiecare zi. Nu era cel mai bun moment din viața mea, trecusem prin câteva provocări, întâlnisem niște oameni care m-au scuturat puțin din rădăcini, însă mentorul meu a fost cel care mi-a reamintit că ziua mea este în fiecare zi și depinde doar de mine dacă îmi trăiesc viața cu acest gând, sau îi las pe ceilalți să decidă pentru mine.

De atunci, nu am reușit în toate cele 366 de zile să simt că ziua mea este în fiecare zi, am fost un pic ocupată să mai descopăr ce se mai petrecea în jurul meu și astfel să-mi distrag atenția.

Revenind, au fost 30 de ani în care am ras, dar am și plâns, 30 de ani în care am incercat să mă descopăr și mi-am dat seama acum că acest cuvânt nu este pentru mine. Faptul că încerci înseamnă să te învârți în același cerc (înCerc) și asta deja nu mă mai reprezintă. Am aflat cine sunt și cel mai important cine vreau să fiu, am învățat că eu aleg cine îmi stă alături și mai ales, eu aleg dacă mă afectează acțiunile celor din jur. Și sunt recunoscătoare pentru toate astea.

O singură mare dorință aveam de îndeplinit până la 30 de ani și nu am reușit, însă, așa cum îmi place mie să spun, mai am de trăit încă 70 și am timp suficient să fac tot ce-mi doresc.

Pe această cale le mulțumesc oamenilor care au renunțat la mine, pentru că s-au dat la o parte din viața mea și au lăsat loc oamenilor care contează cu adevărat. Multumesc celor care mi-au întors spatele atunci când aveam mai mare nevoie, astfel astăzi nu aș fi fost cine sunt. O femeie puternică, o femeie care știe ce vrea și mai ales care este prețul pe care  dispusă să îl plătească pentru a obține tot ce-și dorește.

Sunt 30 de ani în care am învățat că nu totul se învârte în jurul meu, dar că eu aș putea să o fac, să mă uit în interior și să găsesc tot ceea ce am căutat la exterior. Nu mă interesează părerea celor care nu mă cunosc, nu mă interesează părerea celor care nu au fost lângă mine și mai ales, de ce să ne dăm noi mereu cu părerea despre ceilalți?

Anul acesta a fost anul în care am petrecut cel mai mult timp eu cu mine și nu m-a deranjat deloc asta. A fost anul în care m-am scuturat cel mai mult de oameni și în care am fost cu adevărat fericită eu cu mine. Pentru că am renunțat la cuvântul TREBUIE și am ales să fac doar ce mă face fericită. Și pentru asta sunt cu adevărat recunoscătoare.

Și le mulțumesc acelor puțini oameni care sunt încă lângă mine, dar cu toate astea au rămas. Nu sunt o persoană ușor de suportat, pentru că am atâtea de oferit și întotdeauna mi-a plăcut să ofer celor de lângă mine din lecțiile pe care eu le-am învățat, iar asta a făcut cea mai mare selecție a oamenilor din viața mea. Acum ceva vreme cineva îmi spunea povestea mea, cu cuvintele sale, ca și cum a citit în sufletul meu, neștiind că de fapt poveștile noastre sunt aceleași. Pentru prima dată am simțit că este adevărat tot ce am crezut vreodată, că m-a lăsat Dumnezeu pe acest pâmânt să fiu așa cum sunt, fără ca cineva să încerce mereu să-mi schimbe punctul de vedere, să mă facă să cred că greșesc. A fost cel mai frumos cadou pe care mi l-a oferit viața, chiar dacă a fost oferit printr-un străin. De cele mai multe ori străinii sunt cei care ne oferă cele mai multe lecții, fără să-și dea seama. Și aici nu mă refer când înveți dintr-o dezamăgire, ci dintr-o binecuvântare.

Pot spune doar că dintre toți anii pe care i-am petrecut pe acest Pământ, ultimul an a fost cel care mi-a adus cea mai mare liniște, în ciuda haosului din lume. A fost anul cel mai bun pentru mine sufletește și ador maturitatea pe care mi-a adus-o. Așa că, am nevoie de următorii 70 de ani pentru a putea fi recunoscătoare pentru acești 30, nu? Și mai ales, pentru a-mi îndeplini visurile.

Așadar,

La mulți ani mie și tuturor celor care înțeleg că viața este o binecuvântare, și găsesc o cale să se bucure de ea în fiecare zi. You are blesed!

Lecții pentru 2020

Articolul următor a fost început înainte de Crăciun și uitat în standby, însă deși la început mă gândeam să-i modific începutul, nu o voi face. Enjoy!

Hello again! Mai sunt 9 zile până la Crăciun și foarte puține zile din acest an. Chiar dacă zilele parcă au zburat, consider că este necesar să fim recunoscători pentru tot ce ne-a adus 2019, chiar dacă poate a fost un an plin de lecții și nu plin de reușite. Tind să cred că vor fi ani plini de reușite, însă uneori mai avem și lecții de învățat. Zilele trecute mă uitam la un webinar pentru planificarea anului 2020 și am găsit o chestie foarte simpatică acolo: o listă cu 20 de lecții pentru anul ce vine. Nu am făcut niciodată o asemenea listă, mereu eram preocupată să fac una cu lucrurile care m-au dezamăgit, să mă pot văita în voie. Însă anul acesta vreau să fie diferit pentru că și eu sunt diferită.

Nu o să trec aici toată lista, pentru că încă nu este completă, însă vă recomand și vouă să o alcătuiți până la sfârșitul anului și să constientizați tot ce v-a adus bun 2019.

Pentru început îi sunt recunoscătoare mamei mele pentru că m-a susținut de fiecare dată și chiar dacă uneori simțeam că nu o face pentru că nu avea soluții la problemele mele, deși eu trebuia să le am, îi mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru mine. Și îmi doresc ca în 2020 să mă susțină la fel de mult, însă de data asta vreau să o susțin eu pe ea, pentru că uneori și părinții au nevoie de susținerea copiilor.

Un alt lucru pentru care sunt recunoscătoare ar fi oamenii care au trecut prin viața mea, deși pe moment mi-au adus durere și m-au făcut să văd cât de naivă sunt. Le sunt recunoscătoare pentru fiecare lecție pe care mi-au adus-o, pentru fiecare conștientizare pe care am avut-o alături de ei și mai ales, pentru că am învățat să mă pun pe mine pe primul plan.

Recunoscătoare sunt și pentru cele câteva reușite de care am avut parte, pentru că am înțeles cât este de important să fac ce-mi place și să nu mă mulțumesc cu un job doar pentru că unii oameni m-au făcut să cred că merit mai puțin. A fost un an al încercărilor, un an al conștientizărilor și de ce nu. un an al alegerilor.

Sunt recunoscătoare pentru că am putut să citesc în anul ăsta, poate nu atât de multe cărți cum mi-am propus, însă în alți ani nu reușeam să citesc cu lunile.

Apreciez foarte mult că am reușit să mă dezvolt, să urmez cursuri pentru dezvoltarea mea personală și că am înțeles principiile unei vieți organizate și mai ales, am înțeles ce înseamnă succesul pentru mine.

Sunt recunoscătoare pentru că sunt printre norocoșii care au deja o casă, nu sunt nevoită să fac un credit pentru toata viața, care să mă oblige să am un job bine plătit, dar poate nu tocmai potrivit pentru mine. Chiar dacă poate mulți dintre cei care mă cunosc nu înțeleg cum de mai stau eu în acest oraș, află că aici mă simt liniștită și fericită și sunt recunoscătoare că am ales să mă mulțumesc cu mai puțin, dar să fiu fericită. Pentru că orășelul acesta are tot ce-mi trebuie, chiar dacă cei mai mulți mă sfătuiesc să mă întorc în agitația din București. Dar despre asta o să discutăm altă dată.

Și să nu uit, sunt recunoscătoare pentru oamenii minunați pe care-i am lângă mine, prieteni de peste 10 ani care au fost sprijin de fiecare dată pentru mine și le mulțumesc că încă mă suportă. Hi hi hi!

Și probabil sunt multe alte lucruri care-mi scapă în acest moment, însă sunt recunoscătoare pentru tot, pentru lacrimi și râsete, pentru dureri și zâmbete, pentru iubire și dezamăgire, pentru ajutor și neajutor, pentru toate momentele în care am fost dată la o parte și pentru tot ce m-a făcut cine sunt astăzi.

Tu pentru ce ești recunoscător?