33

Azi e luni, eu n-am de obicei o problemă cu zilele, dar aziiii…vorba unei colege *nu știu cine a inventat-o, dar îi doresc să se simtă toata viața precum invenția sa :))*

Sunt zile și zile, asta îmi place mie să cred și astăzi a fost o zi ok până la jumătate, după adio. Ca și cum tot soarele s-a pitit printre nori și ei ne-au invadat zilele, nu doar cerul.

Ce-i drept nici soare nu e azi.

Depănam niște amintiri mai devreme cu cineva pe care l-am cunoscut cu 10 ani în urmă. A fost interesant să-mi amintesc niște lucruri la care nu m-am mai gândit de mult. Și să-mi dau seama că anul ăsta fac 33 de ani.

Când eram copil obișnuiam să-mi plănuiesc toata viața, dar în imaginația mea viața era până la 30, după nu mai vedeam nimic interesant de făcut : ))

Acum ar trebui să-i spun copilului Eliza că viața după 30 de ani este cea mai frumoasă, chiar dacă nu s-au îndeplinit încă toate visurile noastre. Dar timpul este relativ, el trece și noi o dată cu el și avem destul de mulți ani de trăit. Am ajuns la 32 și mi se pare că am de povestit multe nepoților, ce să mai. Dar dacă trăiesc 100 de ani?

Sufletul meu se simte de 16, vârsta mea preferată. Atunci credeam că totul este posibil, acum fac totul să fie posibil. Asta este singura diferență între 16 și 32, în rest eu sunt aceeași visătoare, aceeași iubitoare de frumos.